June 16, 2008
LeBreanu
Mnaziua.
Mergeam azi cu masina si ascultam Radio Romania Actualitati, emisiunea lu’ nenea Grigoriu (sa traiti dom’ Paul, tineti-o tot asa!). Si, intre alte cadrane comentate si cardane aplicate, zice nea’ Grigoriu (citat aproximativ) “O doamna in varsta din Marea Britanie si-a ucis 5 soti pentru a le incasa asigurarea de viata”
Sa-mi zica si mie cineva cam cat de prosti sunt barbatii?! Adica… OK! primul, al doilea, o neatentie, lipsa de informare… n-au alocat suficient timp comunicarii cu persoana iubita… s-au casatorit mai in graba asa, n-au apucat sa-i cunoasca si latura… malefica… Da’ de la al treilea in colo… las-o-n pula goala!! Daca nu ti se pare suspect ca e vaduva de doo ori… inseamna ca-ti meriti soarta! De al cincelea deja… ce sa mai zic?! BRAVO, mamaie! Arde-i pe fraieri!! Scobeste-i la asigurare!
Sanatate! Ca noroc au toti prostii. (sau nu chiar toti?)
June 12, 2008
LeBreanu
Interesant. De la toate posturile anterioare n-am primit decat reactii de genul ‘fain’, ‘cool’, ‘tineti-o tot asa’. Cu exceptia ultimului, asta cu lista de intrebari. A fost singurul care a tras dupa el si altceva decat urari de bine. Chiar daca reactiile au fost mai degraba negative, au fost. In concluzie… 
ii dam inainte cu depressingshitz serioase. Hehe
Teoria relatiilor.
Exista un teorie economica numita ‘utilitarism’. Care, culmea, isi bazeaza existenta pe notiunea de ‘utilitate’. In sensul utilitarismului, simplist spus, utilitatea este modalitatea de a cuantifica placerea produsa de consumul unui bun sau al unui serviciu. Sau a unui pachet de bunuri sau servicii. Isi are rost incercarea asta de masurare dintr-un motiv elementar: placerea produsa de consumul unei banane este diferita de la individ la individ. Un membru al fan-club-ului ‘banana maniacs’ ar fi in pragul orgasmului, in vreme ce un alcoolic ar fi in cel mai bun caz indiferent. Daca nu chiar deranjat ca n-are loc de banana sa mai bage niste alcoale la matz. Ocazie cu care constatam ca utilitatea poate fi si negativa. Deci utilitatea e diferita de la individ la individ relativ la acelasi produs. Si, de asemenea, diferita la acelasi individ, pentru produse diferite. Acuma… sa definim indiferenta. Un individ este indiferent fata de doua produse in momentul utilitatile produse de consumul celor doua produse sunt egale. Ii e tot aia ce baga in el. Bere sau vin. Banane sau capsuni. Cam asta ar fi, in mare, ideea cu utilitatea. De ce am expus problema aici? Pentru ca pot 
Bine, si de asta, dar nu asta m-a manat in lupta de la inceput… Putem sa dezvoltam o teorie a relatiilor bazata pe utilitarism. Sa purcedem, dara.
Prin consumul unei relatii, cei doi parteneri ‘capata’ o anumita utilitate. Una compusa si nu neaparat din aceeasi termeni. Adica: utilitatea pe care barbatului i-o produce… sa zicem… activitatea sexuala este de o valoare x. Adormitul cu ea alaturi, y. Trezitul dimineata langa ea si privitul la dansa cum doarme, cu urme de la asternut pe piele si o balutza scurgandu-se din coltul guritzei, -z. Si lista poate continua. Suma e pozitiva. Sa zicem m (de la male). Pentru ea, utilitatile sunt diferite de ale lui, la consumul acelorasi bunuri si servicii si le are si pe ale ei, individuale. Sex x’, adormit y’, sforait -z’, samd. Total pozitiv: f (female, that is). Acuma… se pleaca de la premisa ca suma utilitatilor e pozitiva. Daca e negativa, se rupe din start. Daaaar! Chiar si in conditiile in care sumele utilitatilor sunt pozitive la ambii parteneri, avem o posibila problema. Conditia ca relatia sa mearga pe termen lung e ca sumele utilitatilor partenerilor sa fie egale. Daca nu, apar discutii de genul… nu te implici suficient, eu pun mai mult suflet decat tine in relatia asta… de la o vreme mi se pare ca ma neglijezi… Remarcati ceva? Suna a replici de femeie, nu? Exista si un motiv. Utilitatile care duc suma femeii in sus sunt legate mai mult de aspecte greu de masurat, mai putin palpabile. Atentie, tandrete, devotament, implicare. La barbati, e mai simplu. Ca la ei, nevoile care primeaza sunt cele concrete. Basic. Mancare, bautura, sex, televizor, tzoale curate si calcate… Simple stuff. O ia sus si gateste bine? Se califica. E tandru si-mi aduce flori? E ok Curios ar putea sa para ca relatiile merg, chiar si in conditiile in care, aparent, criteriile sunt incompatibile. Si totusi, merg. Utilitatea produsa lui de o masa buna si un oral reusit (secretul unui oral reusit pare sa fie sa fii la capatul corect al pulii. care e capatul corect? guess) este echivalenta cu cea produsa ei de o mangaiere tandra pe ureche si un buchet de flori de camp radiind prospetime. E un echilibru. Ca unora li se pare corect si altora nu, eeeee… tocmai asta e faza. E vorba de utilitate. Iar utilitatea e diferita la indivizi diferiti cu privire la consumul aceluiasi bun.
Deci: ragaie ca porcu’ si se baseste in somn? imi aduce flori? a+b>0? putem incerca. in urma incercarilor, a+b-ul meu e egal cu a+b-ul ei? Mere treaba brici. Nu e? Nu se implica suficient. JET!
Dixit!
PS: Dragostea este triumful imaginatiei asupra ratiunii.
May 29, 2008
LeBreanu
De ce, din cand in cand, in viata, trebuie sa facem ceva? Ceea ce ‘trebuie’! Nu ceea ce vrem… De ce, la un moment dat, trebuie sa ne maturizam? De ce trebuie sa ne asumam responsabilitati? De ce unii au voie si altii nu? Nici nu conteaza ce-au aia voie. Altii n-au. E suficient. Cine a stabilit ce ai si ce nu ai voie? Si cine i-a confirmat deciziile? Cine e in masura sa-mi spuna mie ce trebuie sa fac si ce nu? Si de ce altcineva mi-ar spune gresit? De ce legaturile de sange creaza si relatii de obligativitate? Si de ce anii in plus inseamna drepturi in plus? Nu se poate ca unii oameni, uneori (nu toti si nu tot timpul, sa fim rezonabili) sa ia decizii de capul lor? Exista oameni care fac ceea ce simt si sunt, in acelasi timp, incadrati in societate? Si pana la urma, ce inseamna sa fii incadrat in societate? De ce-as fi? Ce avantaje ii aduce unui om sincronizarea cu standardele sociale? Il fac mai placut? Doar banal. Si chiar si daca l-ar face mai placut, mai popular, mai atractiv… il intereseaza? Ce e de preferat? Sa fii placut in societate sau sa te placi pe tine insuti? Pana la ce nivel suntem animale sociale? Cand incepe sa primeze confortul interior, in detrimentul celui exterior? Si, odata ce ti-ai stabilit granita asta, ce drept ar avea cineva sa ti-o critice? Sau sa ti-o mute cu forta? In momentul in care cineva vrea sa-ti mute granita confortului interior si s-o impinga mai spre interior, este agresiune? Esti in razboi? Cum s-ar defini un NATO al confortului interior? Un grup de oameni ale caror granite ale confortului interior nu se suprapun? Nu intra in conflict? Si de ce, chiar si in situatia asta, apare vreun Osama bin Laden social care isi baga avionu’ in confortul tau interior si iti da in cap cu cartea sfanta a manierismului social? De ce se gasesc tot timpul oameni amabili care te sfatuiesc ce e bine? De ce nu te asculta nimeni, niciodata, atunci cand chiar ai avea ceva de spus? Si de ce te asculta atunci cand n-ai nimic de spus? De ce se bucura oamenii cand ai necazuri? Si de ce n-o recunosc? De ce sunt tristi cand iti e bine? Si de ce n-o recunosc? De ce mint oamenii? De ce ne-a transformat societatea in niste prefacuti si in niste mincinosi? De ce nimeni nu recunoaste sincer ca-l doare in cur de restul si se gandeste doar la el? Pentru ca nu e asa? Ne gandim si la altii? Probabil ca da. Cu o mentiune: daca ma gandesc la altii, mie ce-mi iese? Am ceva de castigat din altruism si conformare cu standardele sociale? Si ceea ce am de castigat, e mai mult decat am de pierdut? Daca da, probabil ca putem fi fiinte sociale. In societate. Si de ce mi se pare ca s-au stabilit niste standarde chiar si in materie de punct de echilibru intre ce pierzi si ce castigi? Toata lumea are punctul de echilibru in acelasi loc? Ce poti face daca echilibrul tau e in afara standardelor? Intri in conflict cu toata lumea? Ce pierzi? Ce castigi? Se muta punctul propriu de echilibru daca esti in conflict cu toata lumea? Daca toata lumea e de acord cu punctul tau de echilibru, n-ai nici o problema. Nici o presiune. Daca punctul tau de echilibru e aiurea, in afara acceptabilului dpdv social, toata lumea e impotriva ta. Toti pun presiune. Cata presiune poate duce echilibrul tau? Si la ce nivel de presiune cedeaza? Cu cat echilibrul e mai stabil si tu mai incapatanat si mai rezistent la presiune, cu atat presiunea creste. Iar cand echilibrul se rupe, presiunea fiind foarte mare, te duci dracului cu totul. Exista o limita cand iti dai seama ca daca mai creste presiunea, se va rupe si te duci la vale rau de tot? Si atunci… ce faci? Mai multi punctul de echilibru inspre societate, sa scazi presiunea? Cum e de preferat? Sa faci o concesie mica si sa supravietuiesti sau sa rezisti si sa mori, in cele din urma, strivit? Exista cineva care se uita la tine si intelege lupta ta? Sau toti te privesc si dau din cap intelept, a mustrare, si apasa si mai tare: trebuie sa-l aducem pe calea cea buna! trebuie sa-l dezindividualizam! trebuie sa-l omoram? Who gives a fuck?! Cat timp faci ceea ce trebuie, te poate acuza cineva de rezultate? Eu am facut ceea ce trebuia sa fac! De unde sa stiu ca o sa se intample asa? Ar trebui sa-l intrebati pe cel care a stabilit ce trebuie facut cum de s-a ajuns aici… De ce ma intrebati pe mine? Eu fac ce trebuie, nu gandesc. Si atunci, tu, care esti sub presiune, pe care toti incearca sa te aduca pe calea cea dreapta, ce faci? Cum te aperi? Daca te mai aperi si n-ai murit inca… Incerci sa-l convingi pe fiecare in parte ca ai si tu partea ta de dreptate si de drepturi? Si daca ai argumente solide, in viziunea ta, cum raspunzi la: da, te inteleg, dar in viata mai trebuie sa faci si ce nu-ti place? Intorci spatele si pleci? N-ai unde sa intorci spatele. In spatele tau e alt binevoitor. Si in toate spatele-urile pe care crezi ca le ai, e cate un binevoitor. Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Bine fac. Tu? Si eu. Ai tai? Bine, si ei. Dar ai tai? Si ei. Si altfel, ce mai zici? Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca m-ati omorat. Cine? Voi. Care noi? Voi, restul, lumea, oamenii de bun simt, cei care tineti la mine si ma sfatuiti de bine. VOI. Bine… Altfel? Toate bune? Da, toate bune. Si, ce mai zici? Nimic. Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca nu mai conteaza. De ce nu mai conteaza? De ce-ar conta? Pentru tine conteaza ce am eu de zis? Ce-ai mah?! Vorbesti tampenii. Da. Tu? Ce mai zici?…
P.S.: Pentru cei apropiati, care ar simti nevoia sa-mi zica o vorba buna, considerand ca am probleme, n-am telefon, n-am messenger, n-am nici pe dracu’. Sunt bine. Voi? Ce mai ziceti?
May 24, 2008
LeBreanu
Pur informativ, fara fitze scriitoricesti.
Za hedcuarter s-a imbogatit cu un nou membru. Eu. Coleg de camera cu Z3ro. Zis is it.
S-auzim numai de bine.
May 17, 2008
FiCăţel
Acum 24 de ani vedea lumina zilei unul din cei mai mari români contemporani. Ca o ironie a sorţii nu e nici mare nici nu vede bine.
Spiritul conservator se observă de mic acesta refuzând deplasarea bipedă pâna la un an jumate. Declarase la vremea respectivă că mersul de-a buşilea e eficient şi nu vede nici un motiv pentru care ar renunţa la el.
Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale din orăşelul natal, unde se remarcă prin ardoarea cu care acumulează cunoştinţe. Dovadă stau numeroasele diplome obţinute pe care scrie ostentativ Premiul I.
În clasa a patra îşi întâlneşte marea dragoste cu care dansează la reuniune atrăgându-şi invidia colegilor şi multe glume de căcat. Îi cere prietenia însă aceasta refuză rupându-i sufletul. Încrederea în femei a scăzut atunci ca nivelul apelor Dunării la Zimnicea într-o lună secetoasă de vară.
Face câteva victime în rândul fetelor de-o vârstă cu el, într-a opta găsindu-şi a doua mare dragoste, care se dovedeşte a fi imposibilă. Viaţa, curvă din fire fiind, îi aruncă în braţe prima mare dragoste. Era însă prea târziu.
De mic este pasionat de limbi. Câştigă într-a şaptea concursul de franceză pe şcoală iar într-a opta pe cel similar de engleză. Încă există căţeluşul de pluş primit ca premiu atunci.
Iubeşte foarte tare animalele şi doreşte să devină medic veterinar însă o revistă Chip care-i pică din greşeală în labe îl face să aleagă informatica.
Ca orice bărbat îndrăgeşte sportul şi în ciuda dimensiunilor reduse demonstrează reale calităţi atletice. Joacă în echipa de fotbal a scării, împotriva celorlalte echipe din cartier remarcându-se mai întâi ca portar apoi ca fundaş stânga.
La paisprezece ani pleacă la liceu în oraş. Viaţa avea să i se schimbe definitiv. Trece uşor peste sindromul băiatului de la ţară nimerit în mijlocul oraşului. Legăturile cu prietenii din copilărie se răcesc însă incepe să cunoască personaje noi. Astfel în clasa a zecea se imprieteneşte cu D. Împreună cu acesta îşi sedimentează o mulţime de nopti albe în ficat, scăldate cu vin alb din belşug şi mormane de cartofi prăjiţi, clătite, griş cu lapte, budincă, pufuleţi, pufarine şi alte specialităţi culinare de omorât timpul.
Îşi primeşte porecla care avea sa-i fie alături pe viaţă. Are multe cunoştinţe care habar n-au cum îl cheamă.
Îşi pune internet pe dial-up şi se apucă să înveţe HTML şi photoshop, fiind fascinat de grafică şi webdesign.
Într-o seară când se întorcea de la Berar îşi ia prima şi singura bătaie serioasă de la o gaşcă de jmecheri. În ciuda aparenţelor se simte bine cu sângele şiroind din nas ca fântânile din faţa cazinoului Mirage. Se simte viu.
Într-a doişpea leagă o strânsă prietenie cu M. Împreună regizează şi editează filmul de sfârşit de liceu, Gaudeamus 2002. Au intrat împreună la aceeaşi facultate tehnică, pe care reuşesc s-o termine cu destule hopuri.
În anul doi încearcă să se angajeze la una din cele mai mari (la vremea aceea) firme de animaţie 3D din ţară însă nu reuşeşte. Apoi încearcă să ocupe un post la serviciul *222. Din fericire nu este acceptat ceea ce îi dă posibilitatea de a se angaja ca grafician la o multinaţională din Braşov şi începe să producă primii bani.
Călătoreşte prin ţară cu M, în urmărirea unei trupe de rockeri liceeni şi câştigă statutul de cei mai mari fani.
La muncă îi intâlneşte pe Z3Ro, pe dusha, şi alţi oameni de valoare care însă n-au blog, de care se ataşează. Acum se întâmplă o perioadă foarte frumoasă a vieţii lui care însă la un moment dat se termină. E nevoit să plece şi se angajează la un site mare de revistă a presei din România. După câţiva ani reia legătura cu Z3Ro şi vechea gaşcă, ce-a rămas din ea, şi încep să iasă împreună vineri de vineri într-un club de jazz şi blues. Se împrietenesc cu trupa ce presta live acolo, mai ales cu solistul.
După terminarea facultăţii se mută împreună cu M şi C. C prieten, şi fost coleg de facultate, îl introduce în tainele grobianismului, ţărănismului atroce, tractorismului, misoginismului.
Într-o seară, printre aburi de alcool şi fum de ţigară, decide cu Z3Ro să-şi facă împreună un blog lipsit de prejudecăţi, unde să se exprime liber şi fără ocolişuri. Aşa s-a născut depressingshitz şi odată cu el FiCăţel.
Din motive financiare se reîntoarce în multinaţională şi redevine coleg de birou cu vechii prieteni. C este nevoit să plece peste hotare şi Z3Ro îi ia locul.
Începe să frecventeze un bar cu muzică veche unde consumă destul de mult alcool. După o astfel de noapte, fix în ziua când împlineşte 24 de ani, primeşte un telefon foarte matinal. Este obligat să se trezească după numai 3 ore de somn şi mahmur fiind, se hotărăşte să puncteze în mare, evenimentele importante din viaţa sa. Z3Ro mucificat de băutură, se trezeşte şi se cacă, de două ori, calamitând definitv şi irevocabil baia pe ziua respectivă.
Aşteaptă o nouă mare dragoste însă până apare nu refuză ocazia de a da câte o pedală pasageră.
După ce termină de scris se leagănă în scaun şi reciteşte. Realizează că ar mai fi câte ceva de adăugat, şi că unele date sunt inexacte şi exagerate, însă il doare în penis. Îşi aminteşte că îl aşteaptă o sticlă plină şi decide să nu mai pună PS.
–FiCăţel
May 8, 2008
Z3Ro
Am un reflex cretin, de absolut fiecare data cand ajung acasa, chestie care se intampla pe la 8, deschid cretinizoru`, in juru` lu` ora magica 8, sau 20:00 pentru increzuti, cand se intampla rubrica sport cam pe toate programele romanesti, retarzenie care, dupa cum stie toata lumea, e un fel de Libertatea, departe de-a avea fo` legatura cu sportu`, in pricipiu afli cam ce-a pisat Mutu, cam ce-a mancat Becali si mai nou, cum CFR-u` a castigat campionatu`.
Ei bine, ieri, rectelea 07.05.2008, am cracanat cutia cu minuni pe un program care se intituleaza, complet ampulea, Sport.ro, unde, un Becali, oricare ar fi fost el, tuna ampulea cum ca la Cluj, o echipa e o ungurilor, facuta cu si pentru unguri, adica CFR-u`, si cealalta e romaneasca si pentru romani, adica Universitatea din localitate(ca asa m-au tampit comentatorii de prin TV).
Din reflex, nefiind tocmai un pui de dac, cand dau de xenofobisme de genu`, din reflex sting aceasta minune a informarii, si nu fac discrimari, adica daca apare cate-un cretin care abia leaga 2 cuvinte in romana, am exact acelasi reflex, decat ca asta e alta poveste.
M-am dus mananc si m-am gandit eu in esenta mea in timp ce bolu` alimentar se rostoglea prin mine….
SA-MI FUT UNA, DUPA CE NE-AM VANDUT TARA, PAMANTU` STRAMOSESC, TRUP DIN TRUPU` NOSTRU, IMPERIALISTILOR DIN EUROPA, NE-AM VANDUT SI CAMPIONATU` FOLBAL UNGURILOR.
Ce pula mea conteaza ca echipa e plina de portughezi si cetatenii romani sunt fo` 2 sau 3 sau ceva de genu`, e important faptu` ca ala de da bani(duhnesc a forinti), E UNGUR, sau fute-m-as, nu-i fatat de baba Dochia… nu are nici o urma de importanta ca dupa 20 de ani, castiga campionatu` o echipa din provincie, nu conteaza ca unguru` asta in loc sa bage bani intr-o echipa din Ungaria, a preferat sa investeasca in mizeria asta de campionat, nu are nici o importanta ca acu` 5 ani CFR-u` duhnea a retrogradare in divizia judeteana, adica din C in D, nu are nici cea mai mica importanta ca minunata contracandidata n-a jucat nimic tot anu`, nu, tot ce conteaza e ca aia sunt unguri… Departe de-a avea vreo importanta faptu` ca se plimba bani si valizele, ca o fac ostentativ…important e ca, chiar daca astia aveau o gramada avans si restu` erau ca focile pe iceberg in sezonu` de imperechere, au furat, adicatelea daca cineva iti da pumni in cap cu proprii pumni, triseaza, dar daca tu faci acelasi lucru esti cinstit.
Problema n-ar fi atat de interesanta, daca n-ar fi cretinii care i-ar crede pe astia si ar elucubra cacaturi de genu` “ungurii ne iau campionatu`” “ungurii, ne fura tara….” (cacaturi citite printre comentariile articolelor de aici)
Foarte interesant e ca e vorba de un cacat de joc, ale carui reguli ridica “Nu te supara frate” la nivel de MIT, un sport, sport care nu mai are nicio legatura cu sportu`, un sport care a devenit un fel de “Dansez pentru tine”, coregrafia fiind stabilita de ala care a sarit cu valiza cu ieuroi, deci indiferent cat alearga cretinii dupa cacatu` ala de minge, se stie castigatoru`, za fainal uinar… Ca din moment ce banii se plimba ostentativ spre sfarsitu` campionatului, se plimba tiptil la inceputu` lui, in acelasi scop….
All in all, mizeria asta cu CFR-u` lasa impresia ca aia care au asezat la linie campionatu` pe anu` asta, si-au luat-o in freza si s-au trezit o leaca prea tarziu sa acopere cururile celor care-i hranesc de atat de mult timp.
Chestia distractiva e ca, pe vremea cand juca Brasovu` in UEFA, ma mai duceam la meciuri, nu mi-s microbist, da-mi place atmosfera, ideea, si in naivitatea mea, sper ca la un moment dat campionatu` nostru o sa semene cu al LOR, a aparut un nene de vreo 654897698798745 de ani, si mi-a zis:
“Te bucuri degeaba, ca oricum se stie de anu` trecut cine si ce se va intampla”
M-am uitat la el ca autistu`, cum ma uit deobicei….si omu` a inceput sa povesteasca cum acu` vreo 30+ de ani era in restaurantu` Cerbul(tin minte cacaturi) si la o masa alaturata erau de-al de Oblemenco si alti meseriasi din domeniu si discutau despre scoruri:
“Steaua - UTA 2-0…..samd” La care omu` s-a intors si le-a zis “Ce discutati bre acolea, ca meciurile astea au fost, campionatu` s-a cam terminat” si baietii buni i-au replicat “Stai linistit, astea-s pentru la anu`”
Uitandu-ma la cretinii astia cu valizele lor, chiar am ajuns sa-l cred pe nenea ala…
Oricum ar fi, nu e tocmai important ce meciuri se cumpara si unde, de ce pula mea, un sport a devenit un motiv de-ati exprima xenofobismu`, frustrarile, avioanele politice si restu` cacaturilor care n-au nici o legatura cu JOCUL IN SINE, e clar ca majoritatea suporterilor sunt niste cretini frustrati, semianalfabeti (da, am fost la meciuri, si in teren si in tribuna), de ce cretinii aia care conduc folbalu` ii incurajeaza pe astia? De ce rascolesc niste cacaturi care oricum n-au sens, ca si cum daca “hoardele bete” din Cluj, daca tot au castigat campionatu`, o sa-l ia si-o sa-l duca in Ungaria si-o sa-l ascunda in Balaton….
Pula mea, am ajuns ca o ciuta retardata, pun intrebari retorice, normal ca fac asta, la fel cum tot timpu` cand pierdea nationala era de vina arbitru, terenu`, alinierea planetelor…samd niciodata magariile si spagile.
Si peste toate sunt si ipocrit ca dupa meciu` incredibil cu Danemarca am jurat ca nu ma mai uit la meciuri cu romani…. si culmea uite, ca inca ma uit la ei, si uite, culmea inca mai tin cu ei si chiar scriu…a doua oara
P.S. Asta e prima oara cand nici macar n-am zambit scriind mizeria asta…
P.P.S. To` respectu` pentru Arhi, decat ca la asta a loat-o prin ceapa, asa de cado
