Posta romana

Mneatsa!

Am fost azi pana la posta (respectiv oficiul postal duplex2) sa-mi ridic o recomandata. Coada fiind (surprinzator, nu?) am avut tot timpul din lume sa citesc si sa recitesc toate afisele lipite cu banda adeziva pe usa, geamuri, pereti, curu’ postaritzei si, aleator, pe cate un client. In primul rand ca mi se pare aiurea exprimarea: prezentare recomandate. Fiind vorba despre activitatile de la ghiseu… cine prezinta recomandata? Clientul sau lucratorul postal? Si daca eu am de trimis o recomandata? Ce fac? I-o dau lu’ mecla ala sa mi-o prezinte? Recomandato, LeBreanu, LeBreanule, recomandata. Eniuei… Afisul care mi-a ramas la suflet a fost urmatorul (si nu e vina postei, sunt si la banci tablitze d’astea): “Va rugam sa pastrati o distanta de 1 metru fata de persoana aflata la ghiseu” Interesant. Deci… in primul rand, ar fi cam greu ca toti clientii din oficiu sa stea la 1 metru. OK, daca sunt 4-5 oameni, formeaza un semicerc cu raza de 1 metru in jurul aluia de la ghiseu. Iar restul… asteapta afara, civilizati, sa se faca loc in semicerc. Dar, chiar si asa, mai avem o problema. Ce te faci cu cel de la ghiseu?! Afisul nu specifica nimic despre persoana aflata la ghiseu care citeste, exact in momentul cand e la ghiseu, afisul. Sare speriata 1 metru in spate. Normal ca n-o sa fie la 1 metru de el insusi. Si probabil ca va intra in panica si ca incepe sa alerge innebunit prin oficiul postal, incercand sa puna 1 metru fata de el insusi. Si, normal, cand va obosi isi va da seama ca s-a agitat degeaba. In momentul cand a facut primul pas in spate, n-a mai fost ‘persoana de la ghiseu’. Deci nu mai reprezenta ‘referentialul’ fata de care trebuia sa pastreze distanta… Noah… a plecat de la ghiseu… se baga altul in fata. Si uite asa, dupa o ora de stat la rand la posta, la un loc cu pensionari care il injura pe Basescu si kinderi veniti sa-si ia alocatia, PIERZI RANDUL! Pai sa nu le futi muma-n cur cu posta lor cu tot?! Si cu afisele lor idioate?!?!?! Nu-mi mai trebuie nici o recomandata! Sa le ziceti ca am murit alergand de mine.

PS: Postasul suna intotdeauna de doua ori. Din trompeta aia faina care e pe sigla postei?

Barbatii e prosti!

Mnaziua.

Mergeam azi cu masina si ascultam Radio Romania Actualitati, emisiunea lu’ nenea Grigoriu (sa traiti dom’ Paul, tineti-o tot asa!). Si, intre alte cadrane comentate si cardane aplicate, zice nea’ Grigoriu (citat aproximativ) “O doamna in varsta din Marea Britanie si-a ucis 5 soti pentru a le incasa asigurarea de viata”

Sa-mi zica si mie cineva cam cat de prosti sunt barbatii?! Adica… OK! primul, al doilea, o neatentie, lipsa de informare… n-au alocat suficient timp comunicarii cu persoana iubita… s-au casatorit mai in graba asa, n-au apucat sa-i cunoasca si latura… malefica… Da’ de la al treilea in colo… las-o-n pula goala!! Daca nu ti se pare suspect ca e vaduva de doo ori… inseamna ca-ti meriti soarta! De al cincelea deja… ce sa mai zic?! BRAVO, mamaie! Arde-i pe fraieri!! Scobeste-i la asigurare!

Sanatate! Ca noroc au toti prostii. (sau nu chiar toti?)

N-am idee de titlu…

Interesant. De la toate posturile anterioare n-am primit decat reactii de genul ‘fain’, ‘cool’, ‘tineti-o tot asa’. Cu exceptia ultimului, asta cu lista de intrebari. A fost singurul care a tras dupa el si altceva decat urari de bine. Chiar daca reactiile au fost mai degraba negative, au fost. In concluzie… ii dam inainte cu depressingshitz serioase. Hehe

Teoria relatiilor.

Exista un teorie economica numita ‘utilitarism’. Care, culmea, isi bazeaza existenta pe notiunea de ‘utilitate’. In sensul utilitarismului, simplist spus, utilitatea este modalitatea de a cuantifica placerea produsa de consumul unui bun sau al unui serviciu. Sau a unui pachet de bunuri sau servicii. Isi are rost incercarea asta de masurare dintr-un motiv elementar: placerea produsa de consumul unei banane este diferita de la individ la individ. Un membru al fan-club-ului ‘banana maniacs’ ar fi in pragul orgasmului, in vreme ce un alcoolic ar fi in cel mai bun caz indiferent. Daca nu chiar deranjat ca n-are loc de banana sa mai bage niste alcoale la matz. Ocazie cu care constatam ca utilitatea poate fi si negativa. Deci utilitatea e diferita de la individ la individ relativ la acelasi produs. Si, de asemenea, diferita la acelasi individ, pentru produse diferite. Acuma… sa definim indiferenta. Un individ este indiferent fata de doua produse in momentul utilitatile produse de consumul celor doua produse sunt egale. Ii e tot aia ce baga in el. Bere sau vin. Banane sau capsuni. Cam asta ar fi, in mare, ideea cu utilitatea. De ce am expus problema aici? Pentru ca pot Bine, si de asta, dar nu asta m-a manat in lupta de la inceput… Putem sa dezvoltam o teorie a relatiilor bazata pe utilitarism. Sa purcedem, dara.

Prin consumul unei relatii, cei doi parteneri ‘capata’ o anumita utilitate. Una compusa si nu neaparat din aceeasi termeni. Adica: utilitatea pe care barbatului i-o produce… sa zicem… activitatea sexuala este de o valoare x. Adormitul cu ea alaturi, y. Trezitul dimineata langa ea si privitul la dansa cum doarme, cu urme de la asternut pe piele si o balutza scurgandu-se din coltul guritzei, -z. Si lista poate continua. Suma e pozitiva. Sa zicem m (de la male). Pentru ea, utilitatile sunt diferite de ale lui, la consumul acelorasi bunuri si servicii si le are si pe ale ei, individuale. Sex x’, adormit y’, sforait -z’, samd. Total pozitiv: f (female, that is). Acuma… se pleaca de la premisa ca suma utilitatilor e pozitiva. Daca e negativa, se rupe din start. Daaaar! Chiar si in conditiile in care sumele utilitatilor sunt pozitive la ambii parteneri, avem o posibila problema. Conditia ca relatia sa mearga pe termen lung e ca sumele utilitatilor partenerilor sa fie egale. Daca nu, apar discutii de genul… nu te implici suficient, eu pun mai mult suflet decat tine in relatia asta… de la o vreme mi se pare ca ma neglijezi… Remarcati ceva? Suna a replici de femeie, nu? Exista si un motiv. Utilitatile care duc suma femeii in sus sunt legate mai mult de aspecte greu de masurat, mai putin palpabile. Atentie, tandrete, devotament, implicare. La barbati, e mai simplu. Ca la ei, nevoile care primeaza sunt cele concrete. Basic. Mancare, bautura, sex, televizor, tzoale curate si calcate… Simple stuff. O ia sus si gateste bine? Se califica. E tandru si-mi aduce flori? E ok Curios ar putea sa para ca relatiile merg, chiar si in conditiile in care, aparent, criteriile sunt incompatibile. Si totusi, merg. Utilitatea produsa lui de o masa buna si un oral reusit (secretul unui oral reusit pare sa fie sa fii la capatul corect al pulii. care e capatul corect? guess) este echivalenta cu cea produsa ei de o mangaiere tandra pe ureche si un buchet de flori de camp radiind prospetime. E un echilibru. Ca unora li se pare corect si altora nu, eeeee… tocmai asta e faza. E vorba de utilitate. Iar utilitatea e diferita la indivizi diferiti cu privire la consumul aceluiasi bun.

Deci: ragaie ca porcu’ si se baseste in somn? imi aduce flori? a+b>0? putem incerca. in urma incercarilor, a+b-ul meu e egal cu a+b-ul ei? Mere treaba brici. Nu e? Nu se implica suficient. JET!

Dixit!

PS: Dragostea este triumful imaginatiei asupra ratiunii.

Lista de intrebari

De ce, din cand in cand, in viata, trebuie sa facem ceva? Ceea ce ‘trebuie’! Nu ceea ce vrem… De ce, la un moment dat, trebuie sa ne maturizam? De ce trebuie sa ne asumam responsabilitati? De ce unii au voie si altii nu? Nici nu conteaza ce-au aia voie. Altii n-au. E suficient. Cine a stabilit ce ai si ce nu ai voie? Si cine i-a confirmat deciziile? Cine e in masura sa-mi spuna mie ce trebuie sa fac si ce nu? Si de ce altcineva mi-ar spune gresit? De ce legaturile de sange creaza si relatii de obligativitate? Si de ce anii in plus inseamna drepturi in plus? Nu se poate ca unii oameni, uneori (nu toti si nu tot timpul, sa fim rezonabili) sa ia decizii de capul lor? Exista oameni care fac ceea ce simt si sunt, in acelasi timp, incadrati in societate? Si pana la urma, ce inseamna sa fii incadrat in societate? De ce-as fi? Ce avantaje ii aduce unui om sincronizarea cu standardele sociale? Il fac mai placut? Doar banal. Si chiar si daca l-ar face mai placut, mai popular, mai atractiv… il intereseaza? Ce e de preferat? Sa fii placut in societate sau sa te placi pe tine insuti? Pana la ce nivel suntem animale sociale? Cand incepe sa primeze confortul interior, in detrimentul celui exterior? Si, odata ce ti-ai stabilit granita asta, ce drept ar avea cineva sa ti-o critice? Sau sa ti-o mute cu forta? In momentul in care cineva vrea sa-ti mute granita confortului interior si s-o impinga mai spre interior, este agresiune? Esti in razboi? Cum s-ar defini un NATO al confortului interior? Un grup de oameni ale caror granite ale confortului interior nu se suprapun? Nu intra in conflict? Si de ce, chiar si in situatia asta, apare vreun Osama bin Laden social care isi baga avionu’ in confortul tau interior si iti da in cap cu cartea sfanta a manierismului social? De ce se gasesc tot timpul oameni amabili care te sfatuiesc ce e bine? De ce nu te asculta nimeni, niciodata, atunci cand chiar ai avea ceva de spus? Si de ce te asculta atunci cand n-ai nimic de spus? De ce se bucura oamenii cand ai necazuri? Si de ce n-o recunosc? De ce sunt tristi cand iti e bine? Si de ce n-o recunosc? De ce mint oamenii? De ce ne-a transformat societatea in niste prefacuti si in niste mincinosi? De ce nimeni nu recunoaste sincer ca-l doare in cur de restul si se gandeste doar la el? Pentru ca nu e asa? Ne gandim si la altii? Probabil ca da. Cu o mentiune: daca ma gandesc la altii, mie ce-mi iese? Am ceva de castigat din altruism si conformare cu standardele sociale? Si ceea ce am de castigat, e mai mult decat am de pierdut? Daca da, probabil ca putem fi fiinte sociale. In societate. Si de ce mi se pare ca s-au stabilit niste standarde chiar si in materie de punct de echilibru intre ce pierzi si ce castigi? Toata lumea are punctul de echilibru in acelasi loc? Ce poti face daca echilibrul tau e in afara standardelor? Intri in conflict cu toata lumea? Ce pierzi? Ce castigi? Se muta punctul propriu de echilibru daca esti in conflict cu toata lumea? Daca toata lumea e de acord cu punctul tau de echilibru, n-ai nici o problema. Nici o presiune. Daca punctul tau de echilibru e aiurea, in afara acceptabilului dpdv social, toata lumea e impotriva ta. Toti pun presiune. Cata presiune poate duce echilibrul tau? Si la ce nivel de presiune cedeaza? Cu cat echilibrul e mai stabil si tu mai incapatanat si mai rezistent la presiune, cu atat presiunea creste. Iar cand echilibrul se rupe, presiunea fiind foarte mare, te duci dracului cu totul. Exista o limita cand iti dai seama ca daca mai creste presiunea, se va rupe si te duci la vale rau de tot? Si atunci… ce faci? Mai multi punctul de echilibru inspre societate, sa scazi presiunea? Cum e de preferat? Sa faci o concesie mica si sa supravietuiesti sau sa rezisti si sa mori, in cele din urma, strivit? Exista cineva care se uita la tine si intelege lupta ta? Sau toti te privesc si dau din cap intelept, a mustrare, si apasa si mai tare: trebuie sa-l aducem pe calea cea buna! trebuie sa-l dezindividualizam! trebuie sa-l omoram? Who gives a fuck?! Cat timp faci ceea ce trebuie, te poate acuza cineva de rezultate? Eu am facut ceea ce trebuia sa fac! De unde sa stiu ca o sa se intample asa? Ar trebui sa-l intrebati pe cel care a stabilit ce trebuie facut cum de s-a ajuns aici… De ce ma intrebati pe mine? Eu fac ce trebuie, nu gandesc. Si atunci, tu, care esti sub presiune, pe care toti incearca sa te aduca pe calea cea dreapta, ce faci? Cum te aperi? Daca te mai aperi si n-ai murit inca… Incerci sa-l convingi pe fiecare in parte ca ai si tu partea ta de dreptate si de drepturi? Si daca ai argumente solide, in viziunea ta, cum raspunzi la: da, te inteleg, dar in viata mai trebuie sa faci si ce nu-ti place? Intorci spatele si pleci? N-ai unde sa intorci spatele. In spatele tau e alt binevoitor. Si in toate spatele-urile pe care crezi ca le ai, e cate un binevoitor. Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Bine fac. Tu? Si eu. Ai tai? Bine, si ei. Dar ai tai? Si ei. Si altfel, ce mai zici? Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca m-ati omorat. Cine? Voi. Care noi? Voi, restul, lumea, oamenii de bun simt, cei care tineti la mine si ma sfatuiti de bine. VOI. Bine… Altfel? Toate bune? Da, toate bune. Si, ce mai zici? Nimic. Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca nu mai conteaza. De ce nu mai conteaza? De ce-ar conta? Pentru tine conteaza ce am eu de zis? Ce-ai mah?! Vorbesti tampenii. Da. Tu? Ce mai zici?…

P.S.: Pentru cei apropiati, care ar simti nevoia sa-mi zica o vorba buna, considerand ca am probleme, n-am telefon, n-am messenger, n-am nici pe dracu’. Sunt bine. Voi? Ce mai ziceti?

Ui ar ghetin` hedcuãrtãrz - part tuu

Pur informativ, fara fitze scriitoricesti.

Za hedcuarter s-a imbogatit cu un nou membru. Eu. Coleg de camera cu Z3ro. Zis is it.

S-auzim numai de bine.

Prostitutzio in integrum (fiscalis speaking)

Am executat o sticla de vin. Deci e momentul sa ma exprim liber.

Avand in vedere ca ziua in care legalizarea prostitutiei se apropie vertiginos, in opturi lascive si salturi ludice, m-am gandit sa-mi aduc si eu umila contributie. Nu, nu financiara. Una logistica. De management.

De multe ori mi-am pus problema de ce se discuta de tarifele la curve in termeni de ‘ora’? E atat de relevanta durata din punctul de vedere al clientului? Eu zic ca nu. Importanta e actiunea!

In concluzie, umflu… pieptul si zic: ar trebui instituit un instrument de masura numit kilometraj pentru pizda. De ce sa platesti cu ora daca tu ii dai ca nebunu’ 10 numere in 2 minute?! Acuma… sa ne gandim si la uzura femeii… Vine unu’ si ii executa juma’ de kilometru de pula in juma de ceas. E acelasi lucru cu pensionarul care o tine la povesti 55 de minute din ora platita si dup’aia ii pupa mana? NU!

Deci, kilometraj, tata! Ca la taximetrie! 5 lei pornirea. Ai intrat in camera, ai pus albastrica pe masa. 50 de lei ora de stationare. Ca daca ai chef de povesti, doar n-o sa fie gratis?! Siiii… nu stiu…. 1 leu metrul. Se taxeaza doar dus. Nu si intors. Ca nu suntem in afara orasului… Problema care apare in cazul tarifului tip taxi e lungimea organului. Daca o are de neam prost, da de trei ori din cur si a facut metrul. Si vine un parlit de japonez care da la buci de lesina si face juma’ de metru intr-o ora. Avem o problema.

Solutia ar fi un coeficient de corectie. De tip discount sau adaos. Inainte sa intre la maciuci, clientul prezinta un certificat medical, contrasemnat de un laborator de metrologie si masuratori autorizate, care sa precizeze lungimea penisului. Pe loc, cu ajutorul unui soft specializat, pus la dispozitia pestelui de catre autoritatea fiscala, se calculeaza discountul sau adaosul. Presupunem ca lungimea medie a penisului, publicata de Institutul national de statistica (erectica?), este de 15,5 cm. In urma unui calcul elementar (sa ma mut putin in excel…), fiecare 0,5 cm in sus sau in jos fata de medie reprezinta o diferenta aproximativa de 3% in ceea ce priveste numarul de batai din cur pe metrul de pula executat. Deci, pe cale de consecinta si in baza documentatiei atasate de client, o pula de 17,5 cm, utilizata cu pauze de 1 minut la fiecare 5 minute de gimnastica, cu o frecventa de 45 de batai din cur pe minut, vreme de o ora, te duce la urmatoarea cheltuiala:

S = TP + p*n*TS/60 + TM/100*(1+0,03*(LP-LM)/0,5)*LP*NB*(60-p*n)

Unde:

S = cheltuiala respectiva; TP = tarif pornire; p= durata pauzei; n= numarul de pauze; TS = tariful de stationare; TM = tariful pe metru; LP = Lungimea pulii; LM = Lungime medie; NB = Batai pe minut.

Adica fix 454,33 lei. Pare mult? Putem combina. Tariful pe metru pentru oral sa fie 2 lei, analul 3 lei/metru? Faceti o combinatie rezonabila de minute de bataie si de pauze si ajungeti la un tarif rezonabil, zic eu…

Dixit!

P.S.: Daca Alina Plugaru e supranumita Regina Porno, mama ei se califica pentru supranumele de Regina Mama porno? Are vreun sotz pe post de Printz Consort Porno? Eniuei… Tarifu’ e tarif. Maxim 5% in plus pe metrul de pula acumulata, spor de titlu nobiliar. Si 50% discount pentru lascivitatea musculaturii vaginale.