Masturbare humanum est!

July 2, 2010 FiCăţel

Deci Guten Tag ar zice Hitler în timp ce ar intra intr-o cafenea de pe Champs-Élysées şi ar surâde şmechereşte pe sub mustaţă.

M-am tot gandit şi m-am consumat şi m-am răzgândit şi m-am dat cu curul de pământ şi m-am gândit iar ca să înţeleg de ce pula mea e laba interzisă de biblie. Pardon, Biblie. Îmi pare sincer rău să-ţi dau veşti proaste, dar trăim în păcat şi focul gheei ne va inghiţi pe toţi. Tot aici apare şi primul caz de discriminare sexuală inversă, adică impotriva bărbatului, degeţica nefiind nici măcar pomenită, d-apăi înterzisă.

Şi după ore şi zile şi ani de futut ochii prin biblioteci şi consultat scrieri vechi* mi-am dat seama că am abordat problema complet greşit. Pentru o înţelegere cât mai exactă a situaţiei trebuie să gândeşti din perspectiva creatorului.

Şi atunci te laşi pe spate, închizi ochii tăi, îi deschizi pe ai lui şi priveşti. Eşti un bătrânel pervers, atoateştiutor, atotputernic şi ai o lume numai a ta pentru care ar trebui sa fii responsabil dar te cam doare in cur de ea şi o ţii mai mult de distracţie.

E normal ca după două molime sau între un cataclism şi o urgie să vrei să te linişteşti. Şi te plimbi prin case, că poţi, printre ţâţe şi cururi, că doar de-aia le-ai creat. Şi cum pluteşti aşa, pe valuri ţâţifere, ultimul lucru pe care ai vrea să-l vezi e un gras păros cu muştar pe piept pleznidu-şi-o la un shemale ce-şi baga singur pula în cur. Sau un moş senil mirosind a cur, pişat, şi spirt sanitar care se gândeşte la nepoată-sa de 15 ani şi-şi freacă bijaberca de perete. Pentru a elimina aceste neajunsuri scoţi laba în afara legii şi îi arunci în iad pe nemernici futu-i în orbite. Apoi te duci s-o vezi pe Angelina la duş. Şi dacă n-are chef de duş o obligi, că poţi, ce pula ta aurită!

*ce de căcat mănânc

PS – Eva e redundantă, Adam putea să şi-o sugă singur după apariţia ei.

Capete goale

October 22, 2009 FiCăţel

Long pee no see, vorba maidanezului. Demult, tare demult, acum câteva luni, şedeam la o masă mică, într-un bar întunecos cu mai multe personaje dintre care merită amintiţi Z3Ro, LeBreanu şi Yokkomanul. Slalomând printre aburi de alcool, fumuri de ţigară şi idei deştepte încercam să găsim soluţii pertinente la problemele lumii ce, nu-i aşa, ne înconjoară pe toţi cu nori de smog şi miros de căcat.

Criza vârstei a doua loveşte în bărbaţi ca obuzele la Verdun în batalioanele de infanterie franţuzeşti. Rezultatul? Dezastruos. Milioane de familii destrămate, mame singure, copii ce cresc fără tată şi taţi fericiţi la pescuit în oareşce deltă, estuar sau orice altă gură de vărsare a vreunui râu singuratic şerpuind printr-o pădure virgină, vegetaţie luxuriantă sau mangrove bântuite de vărani.

De aceea noi, DepressingShitz featuring Lebreanu şi în coproducţie cu cine mai era pe acolo am pus la cale să deschidem o circumcizărie. Un fel de frizerie pe care o vizitezi o singură dată cu treabă, cînd îţi tăiem din moţ, apoi poţi veni doar să ne saluţi şi să mai stăm la un taifas. Aduci tu berea!

Motivaţia e simplă. Ca să depăşeşti o criză trebuie să survină o schimbare dramatică asupra unui lucru la care ţii foarte mult. Şi la ce ţine un bărbat cel mai mult dacă nu la micul mare? Castrarea iese din discuţie. Mi se zgribulesc literele pe foaie când mă gândesc. Brrr! Şi apoi, or ştii ei evreii ceva, dacă adoptă de mici abordarea fără acoperământ.

Nimănui nu-i place atmosfera apăsătoare de spital şi cum la noi sistemul sanitar se bălăceşte în mocirlă precum un vier la pubertatea lui porcească, circumcizăria noastră, prin comparaţie, ar fi un fel de Sânul lui Avraam al puţelor. Deci, practic, Vaginul lui Avraam. Asta pentru că am avea în sala de aşteptare o plasmă de doi metri cu antenă satelit şi toate canalele de sport şi de porn din lume. Pe lângă astea vom pune la dispoziţie un bar “all you can drink” şi vom avea ospătăriţe cu ţâţe mari şi îmbrăcate sumar special antrenate să suporte comentariile misogine din partea clienţilor şi să accepte obiectificarea femeii, în scop caritabil. Pentru a limita comportamentele porceşti exagerate, clienţii vor fi înştiinţaţi în prealabil că domnişoarele au acces în sala de operaţii şi sunt bune prietene cu medicul ce efectuează decăciularea.

De asemenea puţ-stylist-ul va avea calificare obţinută cu greu în ţări străine şi va fi la curent cu cele mai noi tendinţe în materie de prepuţuri. Încă nu ne-am gândit la ce o să-i folosească toate cunoştinţele astea pentru că noi vom executa un singur tip de circumcizie, clasicul de tot, fără “mai lung deasupra”, “mai lung dedesubt” sau mai ales “vâlvoi”.

La ieşirea din convalescenţă pacienţii vor fi externaţi şi poftiţi în sala de accesorii şi suveniruri. Bineînţeles că prepuţurile nu vor fi aruncate, ci urmând modelul naturii, la noi nimic nu se va pierde. O echipă de meşteşugari va transforma rămăşiţele puţifere în obiecte de artizanat, brelocuri, cercei, medalioane pentru noroc. Dacă vom avea foarte mulţi clienţi putem deveni principalul furnizor de materie prima pentru jumările ce se serversc gratuit la Sergiana, sau orice alt restaurant.

Ideea pare bună, eventualii doritori sunt rugaţi să-şi facă prerezervare la adresele de email cunoscute. Sau folosind formularul de contact.

Atât.

PS – AntiChristul transformă vinul în apă?

Preschimbarea la faţă

June 24, 2009 FiCăţel

De fiecare dată când intru în curtea poliţiei mă apucă o stare nasoală, ca atunci când îţi intră în nări un miros pestilenţial de căcat putrezit sau de hoit stat în soare. Mi se face gura pungă şi aş vomita dar ţin prea mult la mâncarea ingurgitată. Nu vreau să fiu aici, dar prostia de a-mi pierde portofelul trebuie plătită cumva. E şapte dimineaţa şi curtea e deja plină de maşini şi de oameni. Ce caută toţi la poliţie, nu pricep. Oricum nu mă interesează, eu am un scop precis. Vreau permis nou de conducere şi acum sunt în recunoaştere. Trebuie să aflu exact ce acte îmi trebuie, ce taxe trebuiesc plătite, şi cât costă toate lăbărelile lor inutile.

Şi intru. Multă lume pestriţă şi aici, stă la cozi şi vociferează. Majoritatea ghişeelor deschid la 8:30. E 7:30 şi mă întreb din nou de ce pula mea s-au adunat ăştia aşa devreme. Pizda mamii lor. Găsesc repede un avizier unde sunt afişate toate informaţiile. Memorez cele câteva hârtii necesare, taxa de 50 de lei noi plătibilă la CEC şi caut din priviri de unde dracului iau formularele necesare. Văd că au implementat sistemul cu bonuri de ordine şi mă bucur. Formulare ioc. Găsesc ghişeul ce-mi trebuie, aici lume multă de asemenea şi alte afişe cu actele necesare. Mare surpriză mare. De vreo lună taxa se măreşte la 68 de lei noi. Păi ce pula lor! Zici că-s făcute din aur permisele alea. Formulare din penis. Mă enervez şi plec. Ştiu că vizavi sunt chioşcuri cu hârtiile necesare, dar totuşi dacă plătesc 70 de lei taxă pot să-mi ofere ei două formulare nenorocite.

Ajung la tanti la chioşc, cer fişa deţinătorului permisului de conducere. Tanti amabilă, mă întreabă daca vreau să mi-o completeze ea la calculator. Mă gândesc că atăta lucru pot şi eu să fac, doar nu mă doare deştele şi refuz politicos. M-am zgârcit, pula mea. Aflu că-mi mai trebuie o declaraţie STAS că sunt bou şi am pierdut permisul şi o cumpăr tot de acolo. Plec oarecum mulţumit. Merg la CEC, plătesc taxa şi apoi la birou să completez formularele şi să fac prezenţa la muncă, până oi pleca iar la poliţie să depun dosarul.

La o analiză mai atentă observ pe fişa deţinătorului scris mărunt la intrucţiuni că trebuie neapărat dactilografiată. Păi să nu le iei neamul la pulă? Sau domnii şi doamnele organe nu au putut învăţa şi scrisul de mână şi ne fut nouă distracţia cu dactilografierea pizdii.

Şi dă-i şi înjură ca tractoristul ajuns birjar din cauza crizei, alcoolic, cu o nevasta proastă şi grasă ce nu munceşte da nu e nici casnică şi doi copii umflaţi ce se bucură la reclama cu “ia! mâna de pe ea!”. Şi scormoneşte FiCăţelule pe net, pe site-urile oficiale ale ministerelor, site-uri care merg din pulă, pentru că-s făcute de cine ştie ce fiu al cine ştie cărui ministru pe cine ştie câte mii de euro. Într-un final glorios găsesc un pedefeu, pedefeu needitabil, evident, fiind varianta scanată a unui formular tip, ce semăna cu ce aveam eu.

Dar FiCăţelul nu se pierde cu firea aşa uşor, şi-l ia la fotoşopit, fotoşopi-le-aş nişte pule în creierul ăla lucios, şi după ceva timp de lucru iese un formular decent, completat prin dactilografiere. Eram tare mândru de el. Completez şi declaraţia că mi-am pierdut permisul, şi voios nevoie mare plec din nou spre sediul Poliţiei.

Aici aceeaşi forfotă nasoală. Maşini mai multe în curte, parcate una peste alta, oameni mai mulţi şi mai pestriţi în interior. În interiorul clădirii, nu în interiorul lor. Triumfător mă îndrept către aparatul ce împarte bonuri precum colacii la biserică. Cu bonul ataşat dosarului complet mă îndrept spre ghişeul numărul X ca să constat cu stupoare că am luat bon ca bou, pentru că fiindcă nu se ţine cont de ele. Cel puţin unde trebuie să aştept eu. Pizdele mamii voastre cu sistemul vostru preistoric. Bineînţeles că se generase o coadă împrăştiată, adică fiecare se bagă în faţa fiecăruia, şi cei cu pile intră primii, ei fiind mai egali decât ceilalţi.

În timp ce mă uit pe pereţi, observ un model de completat declaraţia de pierdere a permisului de conducere. Mă felicit pentru faptul că am lăsat loc gol acolo şi mă apuc sa copiez cu foaia când pe perete, când pe braţ, când pe dosar. oricum complet ampulea poziţia. Şi suflă-n pix, că de la prea multă orizontală se termina pasta din vârf. şi uite aşa îmi trece viaţa până îmi vine rândul.

Cu oarece sfială întind dosarul complet domnului rozaliu, dolofan şi transpirat, ca un porcuşor în călduri. Şi-l ia, şi-l citeşte şi mă întreabă:
- Daaa, de unde ai declaraţia asta?
- De aici de pe geam…
- Nu e bună!
- Da de ce nu e bună, că am copiat de aici?
- Nu e bună, trebuia să o cumperi de la chioşc de vizavi.
- Păi de acolo e, am luat-o azi dimineaţă.
- Nu există, eu personal le-am dus modelul nou. Îţi trebuie alta.
- Şi cum arată aia nouă?

Şi scormone Porky prin hârtiile lui, şi-mi arată o declaraţie nou nouţă. Şi întreb ca omul dacă nu pot s-o completez pe aia, ca să nu mă mai duc până la chioşc. Răspunsul a venit sentenţios:
- NU, du-te la chioşc şi cumpără-ţi!

I-am urat un du-te-n curu mă-tii şi m-am dus la alt chioşc, că sunt vreo trei patru cu acte. Am găsit declaraţia vieţii, am completat-o exact la fel şi identic ca pe prima şi mă aşez din nou la coadă. Iar îmi trece viaţa, iar îmi vine rândul. Iar le citeşte şi zice:
- Păi aşa e mai bine! Vezi că se poate?

Şi-mi face poză, de mai multe ori, că ori stăteam strâmb, ori clipeam ca să nu mi se usuce ochii. Şi când termină cu mine îmi spune că permisul va fi gata peste o săptămână iar dacă vreau dovada înlocuitoare să vin peste două ore. Mă întreb în gând de ce oare nu poate să printeze atunci una, să nu mă mai plimb atâta. Dar nu-mi răspund, ducă-se pizdii. M-am dus a doua zi după ea.

Când am vrut să-mi ridic permisul, am ajuns la 15:55 ghişeul având program până la ora 16:00. Evident că era închis deja. Ducă-se aceleiaşi pizde. Să stea şi ei la coadă şi să fie închis.

Atât.

PS – os înseamnă mare şi ar înseamnă multe (diferenţa esenţială între lăbos şi lăbar).

Despre puii de şofer

March 8, 2009 FiCăţel

Mnăseara ăghen ar zice LeBreanu dacă ar mai da cu pana pe aici.

Io personal n-am autovehicul cu toate ca am permis de trei ani de zile şi ore de conducere cât durata de viaţă a unei muşte retardate. Însă prin numeroasele preumblări în mediul citadin n-am putut să nu observ celebrele deja abţibilduri ce comunică ostentativ BABY ON BOARD lipite pe luneta automobilelor posesorilor de boraci.

Mă întreb, ca şofer aflat în trafic în spatele unui astfel de vehicul ce trebuie să faci? Ai vreo obligaţie specială? În timp ce-l depăşeşti, pardon, devansezi, rulezi geamul în jos şi urezi un Să-ţi trăiască! în timp ce-l scuipi pe ăla mic să nu-l deochi? Sau te uiţi la mucos şi spui că are ochii lu mă-sa şi nasu lu ta-su, să le dea înapoi?

Şi apoi dacă îl lipeşti doar ca să te dai mare cu ce transporţi, de ce pula mea nu există şi agţipilde cu gagică la bord sau beţivi la bord sau soacră la bord sau târfă la bord (asta pentru tirişti) sau şomeri la bord (pe timp de criză) sau merinos la bord (pentru un cioban aflat la o întâlnire romantică) sau singur la bord pentru că sunt un şofer atât de prost încât nu mai pot convinge pe nimeni să se urce cu mine în maşină, pula mea ce trist sunt, poate ar trebui sa nu mă mai băşesc la volan (pentru cine se aplică)?

Singurul loc în care aş accepta mesajul ar fi pe hainele gravidelor. Să scrie mare şi citeţ COPIL LA TRIBORD să nu crezi cumva că e grasă sau balonată şi să faci glumiţe de căcat. În rest mi se par complet inutile.

Atât.

PS – gurile rele sug pula bine.