Preschimbarea la faţă

June 24, 2009 4:10 pm FiCăţel

De fiecare dată când intru în curtea poliţiei mă apucă o stare nasoală, ca atunci când îţi intră în nări un miros pestilenţial de căcat putrezit sau de hoit stat în soare. Mi se face gura pungă şi aş vomita dar ţin prea mult la mâncarea ingurgitată. Nu vreau să fiu aici, dar prostia de a-mi pierde portofelul trebuie plătită cumva. E şapte dimineaţa şi curtea e deja plină de maşini şi de oameni. Ce caută toţi la poliţie, nu pricep. Oricum nu mă interesează, eu am un scop precis. Vreau permis nou de conducere şi acum sunt în recunoaştere. Trebuie să aflu exact ce acte îmi trebuie, ce taxe trebuiesc plătite, şi cât costă toate lăbărelile lor inutile.

Şi intru. Multă lume pestriţă şi aici, stă la cozi şi vociferează. Majoritatea ghişeelor deschid la 8:30. E 7:30 şi mă întreb din nou de ce pula mea s-au adunat ăştia aşa devreme. Pizda mamii lor. Găsesc repede un avizier unde sunt afişate toate informaţiile. Memorez cele câteva hârtii necesare, taxa de 50 de lei noi plătibilă la CEC şi caut din priviri de unde dracului iau formularele necesare. Văd că au implementat sistemul cu bonuri de ordine şi mă bucur. Formulare ioc. Găsesc ghişeul ce-mi trebuie, aici lume multă de asemenea şi alte afişe cu actele necesare. Mare surpriză mare. De vreo lună taxa se măreşte la 68 de lei noi. Păi ce pula lor! Zici că-s făcute din aur permisele alea. Formulare din penis. Mă enervez şi plec. Ştiu că vizavi sunt chioşcuri cu hârtiile necesare, dar totuşi dacă plătesc 70 de lei taxă pot să-mi ofere ei două formulare nenorocite.

Ajung la tanti la chioşc, cer fişa deţinătorului permisului de conducere. Tanti amabilă, mă întreabă daca vreau să mi-o completeze ea la calculator. Mă gândesc că atăta lucru pot şi eu să fac, doar nu mă doare deştele şi refuz politicos. M-am zgârcit, pula mea. Aflu că-mi mai trebuie o declaraţie STAS că sunt bou şi am pierdut permisul şi o cumpăr tot de acolo. Plec oarecum mulţumit. Merg la CEC, plătesc taxa şi apoi la birou să completez formularele şi să fac prezenţa la muncă, până oi pleca iar la poliţie să depun dosarul.

La o analiză mai atentă observ pe fişa deţinătorului scris mărunt la intrucţiuni că trebuie neapărat dactilografiată. Păi să nu le iei neamul la pulă? Sau domnii şi doamnele organe nu au putut învăţa şi scrisul de mână şi ne fut nouă distracţia cu dactilografierea pizdii.

Şi dă-i şi înjură ca tractoristul ajuns birjar din cauza crizei, alcoolic, cu o nevasta proastă şi grasă ce nu munceşte da nu e nici casnică şi doi copii umflaţi ce se bucură la reclama cu “ia! mâna de pe ea!”. Şi scormoneşte FiCăţelule pe net, pe site-urile oficiale ale ministerelor, site-uri care merg din pulă, pentru că-s făcute de cine ştie ce fiu al cine ştie cărui ministru pe cine ştie câte mii de euro. Într-un final glorios găsesc un pedefeu, pedefeu needitabil, evident, fiind varianta scanată a unui formular tip, ce semăna cu ce aveam eu.

Dar FiCăţelul nu se pierde cu firea aşa uşor, şi-l ia la fotoşopit, fotoşopi-le-aş nişte pule în creierul ăla lucios, şi după ceva timp de lucru iese un formular decent, completat prin dactilografiere. Eram tare mândru de el. Completez şi declaraţia că mi-am pierdut permisul, şi voios nevoie mare plec din nou spre sediul Poliţiei.

Aici aceeaşi forfotă nasoală. Maşini mai multe în curte, parcate una peste alta, oameni mai mulţi şi mai pestriţi în interior. În interiorul clădirii, nu în interiorul lor. Triumfător mă îndrept către aparatul ce împarte bonuri precum colacii la biserică. Cu bonul ataşat dosarului complet mă îndrept spre ghişeul numărul X ca să constat cu stupoare că am luat bon ca bou, pentru că fiindcă nu se ţine cont de ele. Cel puţin unde trebuie să aştept eu. Pizdele mamii voastre cu sistemul vostru preistoric. Bineînţeles că se generase o coadă împrăştiată, adică fiecare se bagă în faţa fiecăruia, şi cei cu pile intră primii, ei fiind mai egali decât ceilalţi.

În timp ce mă uit pe pereţi, observ un model de completat declaraţia de pierdere a permisului de conducere. Mă felicit pentru faptul că am lăsat loc gol acolo şi mă apuc sa copiez cu foaia când pe perete, când pe braţ, când pe dosar. oricum complet ampulea poziţia. Şi suflă-n pix, că de la prea multă orizontală se termina pasta din vârf. şi uite aşa îmi trece viaţa până îmi vine rândul.

Cu oarece sfială întind dosarul complet domnului rozaliu, dolofan şi transpirat, ca un porcuşor în călduri. Şi-l ia, şi-l citeşte şi mă întreabă:
- Daaa, de unde ai declaraţia asta?
- De aici de pe geam…
- Nu e bună!
- Da de ce nu e bună, că am copiat de aici?
- Nu e bună, trebuia să o cumperi de la chioşc de vizavi.
- Păi de acolo e, am luat-o azi dimineaţă.
- Nu există, eu personal le-am dus modelul nou. Îţi trebuie alta.
- Şi cum arată aia nouă?

Şi scormone Porky prin hârtiile lui, şi-mi arată o declaraţie nou nouţă. Şi întreb ca omul dacă nu pot s-o completez pe aia, ca să nu mă mai duc până la chioşc. Răspunsul a venit sentenţios:
- NU, du-te la chioşc şi cumpără-ţi!

I-am urat un du-te-n curu mă-tii şi m-am dus la alt chioşc, că sunt vreo trei patru cu acte. Am găsit declaraţia vieţii, am completat-o exact la fel şi identic ca pe prima şi mă aşez din nou la coadă. Iar îmi trece viaţa, iar îmi vine rândul. Iar le citeşte şi zice:
- Păi aşa e mai bine! Vezi că se poate?

Şi-mi face poză, de mai multe ori, că ori stăteam strâmb, ori clipeam ca să nu mi se usuce ochii. Şi când termină cu mine îmi spune că permisul va fi gata peste o săptămână iar dacă vreau dovada înlocuitoare să vin peste două ore. Mă întreb în gând de ce oare nu poate să printeze atunci una, să nu mă mai plimb atâta. Dar nu-mi răspund, ducă-se pizdii. M-am dus a doua zi după ea.

Când am vrut să-mi ridic permisul, am ajuns la 15:55 ghişeul având program până la ora 16:00. Evident că era închis deja. Ducă-se aceleiaşi pizde. Să stea şi ei la coadă şi să fie închis.

Atât.

PS – os înseamnă mare şi ar înseamnă multe (diferenţa esenţială între lăbos şi lăbar).