October 21, 2008
Z3Ro
maryceaalbastra ne scrie ca sa ne informeze…
Din ciclul romanii e prosti(informati) sau uatevar!!!
Dupa ultimele cercetari se pare ca in Brasov exista cinci sex-shop-uri. Bun. Nimic nou. Subsemnata lucreaza la unul dintre ele. Iar nimic nou… cel putin pentru majoritatea… Un loc de munca banal, ca oricare altul numa’ ca nu ai colegi, nu tu barfa la cafelutza nu tu pauza de tzigara, ciuciu zile in care sa iti faca altii in loc etc. Pana aici nimic neobisnuit.
Neobisnuiti sunt idiotii care intra acolo. Bine, sa nu fiu rea.. nu toti care intra acolo sunt idioti… 99,99% din ei sunt. De ce? Pai sa vedem… se exista mai multe intrebari tampite care se adreseaza vanzatoarei.
1. (cea mai frecventa) “Aveti fete?”
De ce pula calului ai cauta fete (adica femei pentru futut adica curve adica… ati inteles ideea) intr-un sex-shop? Pe usa scrie sex-shop nu bordel. Adica eu inteleg ca are geamuri rosii si becuri rosii si alea alea rosii pe acolo dar… totusi… E un magazin cu vitrina si rafturi ca orice alt magazin. Nu cred ca se duce nici unul intr-un magazin de electrice si electrocasnice sa intrebe daca au electricieni. Sau asa imi place mie sa cred… in fine. Si pe urma cand li se raspunde: “Da, gonflabile!” pleaca suparati si frustrati. Eu inteleg ca in unele tari prostitutia e legala… dar dupa cunostintele mele la noi inca nu s-a legalizat. Ma rog…
2. “Care este tariful?”(si aia care pun intrebarea 1 nu sunt aceeasi cu dobitocii care pun intrebarea 2)
Mai e nevoie de comentariu? Dupa ce ca pun intrebari tampite mai sunt si lipsiti de logica. Nu era normal mai intai sa intrebe “Ce servicii oferiti?”
3. “Se poate incerca cu vanzatoarea?” (e vorba de vibratoare, mansoane, inele etc.)
La naiba!!! Ma uit in oglinda in fiecare dimineata inainte sa plec de acasa si incerc sa ma dumiresc unde anume pe mutra mea scrie de vanzare?!? Oare cand isi cumpara prezervative de la farmacie sau din benzinarie sau de oriunde altundeva intreba daca le pot folosi cu caserita? Sau cu cine le pot folosi?
4. “Ati incercat si dumneavoastra?” (astia sunt mai inofensivi)
Iar analogie cu alte magazine. Daca vindeam parizer sau branza sau ceapa sau algocalmin in farmacie mi s-ar mai fi pus aceeasi intrebare? De prisos sa dau raspunsul (si daca voi raspundeti da in locul meu atunci inseamna ca si voi ati intrat la mine in magazin, cretinilor!)
5. “Dvd-urile se pot viziona aici?”
Femeile sunt de pe Venus, Barbatii de pe Marte si romanii in general sunt cazuti din stele… sau proaspat picati din copac (cel putin aia care vin pe la sex-shopul unde imi pierd eu timpul)… Adica foarte dezorientati cu alte cuvinte. Unde mama naibii intr-un spatiu de nici 10 metri patrati sa ai camere de vizionare? Ca sa nu mai spun ca pe fiecare dvd scrie mare: INTERZIS MINORILOR SI PROIECTIILOR CU PUBLIC. No comment.
Asta ar fi un top5. Restul ciudatilor intra intr-una din categoriile urmatoare: exibitionisti (labagii adica, pe intelesul tuturor), mosi libidinosi, homosexuali (a nu se intelege ca as avea ceva cu ei… dar un sex shop nu e homo-hotline sau homo-date-line) si alti asemenea. Probabil o sa mai curga multa apa pe Dunare pana cand romanul o sa aiba idee cu ce se mananca un astfel de magazin.
PS: Ce are coada vacii cu stampila primariei?
October 19, 2008
FiCăţel
…continuare din pagina precedentă
Iată-ne porniţi la drum. Eu, mai mititel de la natură, am urcat mai greu în autocar şi când am ajuns la locurile noastre restul deja se aşezaseră, fiecare câte doi ca la grădi, cu mine făcând pereche nimeni. Da, am avut bafta ca locul de lângă mine să nu aibe număr deci urmând a nu fi ocupat. M-am gândit în gândul meu că am un noroc teribil şi am mulţumit din priviri unei forţe superioare ce ne guvernează viaţa. N-apucăm însă să luăm curba de la Casa Poporului, unde am salutat respectuos: “Bună seara domnu Popor, ce mai faceţi, sunteţi bine? Doamna Popor, mai face prăjiturile alea bune? Nepoţeii? Cresc, eh? Numai bine, sănătate!”. Nu poţi trece aşa pe lângă casa omului fără să zici nimic. No, n-apucăm să luăm curba bine că mă trezesc cu unrahatpebăţ care s-a hotărât brusc că ar vrea să-mi ţină de urât, de frumos n-ar fi avut cum oricum. Asta pare a fi configuraţia de drum în continuare. Paulică lângă, Z3Ro şi-a lui Pandoră plus Mară în lateral, dushulica în faţa lui, iar în spatele nostru clovnul de serviciu Radu cu alica lui Alice.
După ce ne potolim pornirile retardato-autiste de a apăsa pe toate butoanele pe care le găsim, şi de a trage de toate manetuţele, comportament normal până la urmă pentru că trebuie să te obişnuieşti cu mediul înconjurător, am vreme să privesc pe geam. Mă uit cu aviditate de parcă aş vrea să memorez fiecare bloc gri şi jegos. S-a înnoptat deja şi la lumina galbenă a iluminării publice peisajul e sinistru. Bag pula în el oraş de cîcat şi ţară de cîcat şi oameni de cîcat. E atâta căcat în jur încât mă simt ca un vierme înecat într-o hazna de la ţară în timpul unei epidemii de dizenterie. Vreau să ajungem odată. Sunt în sevraj, vreau mare, vreau plajă, vreau cocktail exotic slab alcoolizat şi rece livrat de balerine ţâţoase şi uleioase al căror unic scop în viaţă este de a-mi satisface mie poftele spirituale şi trupeşti.
Mă trezesc şi mă şterg la gură. Paul aproape a terminat sticluţa (una din ele că sunt două) de pulovăr. Aşa am botezat pe peron în Braşov ţuica puturoasă ce am luat-o de acasă ca să avem şi noi o ocupaţie pe drum şi să ţină de cald în caz de pericol. S-a ameţit oleacă. Ajungem destul de repede la graniţă. Oprim întâi într-o benzinărie pentru o ţigară două şi o pişare două pe care, pământ românesc fiind încă, am executat-o la marginea drumului în şanţ. Pula mea, era coadă prea mare la baie şi nenea şoferu a zis că mai opreşte peste vreo nuştiucâte ore. Ca urmare aproximativ toate femelele din autocare, că erau mai multe vehicule, au luat cu asalt micuţa budă a benzinăriei, ele neavând de la natură evacuarea proiectată pentru golire rapidă a vezicii. Altfel spus n-au ştremeleag să se poată pişa din poziţie bipedă oriunde.
Trecem de vama Russe fără probleme, se pare că nici un urmărit general n-a ales să plece în vacanţă cu autocarul. În Bulgaria e întuneric tare în timp ce maşinuţele gonesc pe autostradă. Înăuntru lumea încearcă fiecare cum poate să tragă un pui de somn. Un somn adult n-ai cum să tragi pentru că este foarte nasol să stai atâta timp în cur. Asta în caz că nu eşti oxiur, mă rog. Zăresc undeva mai în faţă o fătucă tare drăgălaşă. E destul de fragedă şi se incadrează de minune în categoria jailbait-urilor. Adorm gândindu-mă cum mi-aş plimba mâinile prin cârlionţii ăia negri şi i-aş molfăi toate cele.
Ajungem la oareşce restaurant de marginea drumului unde poposim. Iarăşi se dă năvală la baie. Suntem deja pe teritoriu bulgăresc. Am un catralion de mesaje de la toate reţelele mobile prin care am trecut, insinua-mi-aş penisul în el roaming. Dacă nu aş fi avut problemele ce s-au ivit pe neaşteptate nu mi-aş fi luat mobilul cu mine, micţionam pe ea comunicare. Acum realizez eu ce-mi vibra în buzunar de-mi cauza erecţii în timpul mersului. Deci donşoara Cârlionţ n-a avut nici un merit. La dracul!
Împreună cu Z3Ro încercăm să repetăm experienţa urinară de mai devreme însă se pare că cefele late nu-i lasă pe români să le pişe pomii. Du-vă-n iad cu pomii voştri, nu ne mai pişăm, numa aşa ca să le facem in ciudă şi să le demonstrăm că o vezică rezistentă nu dă doi euro ca să se golească.
Pornim iar la drum. Acelaşi întuneric, aceeaşi plictiseală, acelaşi chin încercând să dormi. Pe monitoarele din dotarea autocarului porneşte un film. O mizerie. Dorm în reprize scurte şi ultra scurte. Fiind pe locul dinspre centru privesc de-a lungul autocarului până în faţă. Sesizez că nenea şoferul îi dă în pizdă tare, nu se joacă. Mă uit lângă mine, Paul e încă aici şi se chinuie să depoziteze cât mai eficient cele nouăj de kile din dotare. Mă liniştesc, pentru un scurt moment am crezut că l-o fi convins pe şofer să-l lase pe el să conducă. Scoate şniţelele şi mâncăm cu poftă. Sunt bune tare. Apoi iar adorm. Deschid ochii şi la o nouă privire în lungul autocarului realizez că acesta oscilează între contrasens şi şanţ. N-am văzut aşa tangaj în viaţa mea. Daca nu ştii, tangajul nu este proprietatea unui corp de a purta tanga ci este o mişcare oscilatorie de înclinare în jurul axei transversale (bine, ce se întâmplă acum nu e chiar tangaj, dar îmi place mie cuvântul). Coroborat cu viteza mare de deplasare creierul meu sesizează pericol. Mă felicit pentru decizia de a purta centura de siguranţă şi încerc să dorm în continuare.
Reapar balerinele, dansează şi-mi aduc alt cocktail. Ce bine e aici!
Deodata, BAM! O lumină puternică îmi bate direct în ochi. Paulică cu Radu râd, deci nu poate fi de rău. Mă întreabă chestii şi le răspund. Apoi observ că au camera de filmat pornită. Du-vă bă în pula mea, închideţi becu. Şi-l închid. Normal că le arde de glumiţe după ce au terminat pulovărul şi încă ceva dintr-o sticlă cu cremă de uischi.
Ajungem la următorul popas. Un chioşc de bomboane. Acuma spune şi tu dacă nu e suspect un chioşc de bomboane, de toate felurile, deschis la patru dimineaţa. Ăştia oameni întreprinzători tată, care ştiu să facă afaceri.
Iar pişat, iar fumat, iar pornit la drum, iar chinuit să dormit. Cu chiu cu vai se face dimineaţă. Încă e întuneric dar la ce erecţie viguroasă am sigur e dimineaţă. Dacă n-aş avea pantaloni m-ar privi direct în ochi şi mi-ar zice “eu m-am sculat, tu te trezeşti?”. Şi aşa este, în scurt timp se luminează. Peisajul e dezolant. Pustiu, pământ galben, arid.
Trecem graniţa şi ajungem pe pământ grecesc. Poposim din nou. Se ia cu asalt baia pentru pipi şi chioşcu pentru cafea. Toată lumea e obosită tare. Dar călătorului îi şade bine cu drumul aşa că îmi ocup poziţia strategică la geam şi hai şofere, hai şofere că la prima-ţi dăm o bere.
Oriunde te uiţi nu e un fir de iarbă. Mai rău ca la dezintoxicare. Pământul e galben, lutos, pietros şi mărmuros din care răsar arbuşti de-un verde spălăcit, măslini probabil. Mi se pare al dracu de demoralizant fiind obişnuit cu verdeţurile de pe la noi. Se bate pula degeaba de poporul român că pârjoleau câmpiile şi fugeau în munţi. Aţi fi pârjolit şi voi bă, da n-aveţi ce, aici e pârjol permanent.
Autostrada însă e minunata. Lină şi fină ca-n palmă cu panouri mari pe lateral întâi în greceşte cu epsilon beta sigma, apoi în engleză. În o sută de metri am văzut toţi coeficienţii şi constantele din fizica de a zecea. În afară de numărul lui Avogadro, pe ăla nu l-am zărit nicăieri. Ce-aveţi bă cu Avogadro, nu e şi el om?
Sa-mi fut una ce mult durează!
Într-un final ajungem la locul de îmbarcare în feribot. Măgăoaia ne inghite pe toţi înclusiv cele câteva autocare. Mă aşteptam să ne întâlnim cu Gepetto acolo înăuntru dar nu era, o fi plecat. Dă-l în pizda mă-sii de moş băşit. Urcăm două etaje şi porneşte. Dacă urcam numai unu probabil că n-ar fi pornit. Lume multă moncher şi caaald. Apar un miliard de pescăruşi şi urmăresc barcuţa. Lumea le aruncă mâncare. E vânzoleală mare în aer. Mă gândesc la Hitchcock şi cum ar fi să se repeadă pasaricile să scoată ochii tuturor cu clonţul lor ascuţit. Un nene orchestră s-apucă să cânte din trompeta lui în scopul obţinerii de bani. Ne gândeam să-i dăm 50 de bani da nu i-am dat. La muncă bă nu la întins mâna!
Ajungem pe insulă şi ne îmbarcăm iar in autocar, băga-mi-aş pula în el autocar ca m-am săturat. Măcar aici peisajul e mult mai incitant. Munţi împăduriţi ce se rostogolesc în mare. Dar încă nici un fir de iarbă. Şi măslini, un milion. Aşa a zis ghida. Trecem prin câteva sate unde coboară din lume şi într-un final ajungem şi noi.
Debarcăm. Soarele ne mângâie feţele obosite dar mulţumite că s-a terminat chinul călătoriei. Pornim spre vila ce ne va găzdui şi fiecare ştie în sinea lui ca a început cu adevărat concediul…
Va urma, pe cuvânt.
–FiCăţel
PS - dacă dormi la perete şi nu vezi când se face dimineaţă, femeia ta e prea grasă.
October 10, 2008
FiCăţel
Dacă stai să studiezi comportamentul social al omului din clasa muncitoare vei observa că acest animal nobil, cel puţin o dată pe an îşi închide creierul şi pleacă. Acest ritual ciudat poartă numele de concediu şi pe lângă mărirea de salariu este ţelul către care converg toate dorinţele lui legate de locul de muncă. FiCăţel şi Z3Ro şi-au încheiat perioada de relaxare şi reîntorşi pe plaiuri mioritice au fost de acord să împărtăşească cu lumea gândurile şi emoţiile pe care le-au trăit şi experimentat pe alte meleaguri.
În continuare, câteva extrasuri din jurnalul de bord al Căpitanului FiCăţel.
– naratorul
UUU-HUUU! Concediu, concediu, concediu, CONCEDIUUU, cooon-ceee-diuuuuu. Aşteptam asta ca un copil gras în faţa cuptorului unei patiserii cu autoservire, sau ca un câine cu probleme la prostata ce se plimbă prin deşert căutând un stejar. Aşa că, la data stabilită acum câteva luni, împreună cu Z3Ro, dushrece, Paulie aka unrahatpebat şi alte persoane neblogosferice am pornit spre ţările calde, mai precis insula Thasos din nordul Mării Egee.
Ora unsprezece ne găseşte adunaţi cu mic cu mare în gara Braşov. CFR-ul nu se dezminte şi anunţă o întârziere de douzeci de minute a rapidului către Bucureşti. Cui pula mea îi pasă? Peste mai puţin de o zi vom sta cu toţii cu burţile în sus, ca peştii într-o baltă în care s-a deversat ţiţei, pe o plajă însorită. Căile Ferate Române pot să facă orarul ăla sul şi să şi-l înfigă prin cur până în colon.
Stăm pe peron şi aşteptăm. E cam friguţă. Pare destul de ampulea să pleci la mare la început de toamnă, mai ales dintr-un oraş de la munte unde nici vara nu e atât de cald cât înseamnă cald prin alte pârţi unde chiar e cald. În sfârşit apare măgăoaia. E internaţională, vine de la Budapesta, sau Praga, pula mea. Toate uşile sunt cu buton. Apeşi, puf se deschide. Treci, puf se închide. Cât de mult a evoluat tehnologia! Mă simt atât de european încât înghit flegma care se cerea proiectată pe un geam ceva.
Ne găsim locurile, ne aşezăm şi un miliard de tone de fier se pun în mişcare, încet… încet. Dă-i frate în pizdă, rupe-i fâşu’, calc-o! Paulicăăă, condu tu, că mecanicu’ pulii a adormit în cabină. Cândva ajungem în Bucureşti. După ce am ieşit din munţi a mers un pic mai bine. Adică repede.
În Gara de Nord lume multă şi pestriţă. Intrăm în gaura cu M deasupra şi trollerele fac ţaca-ţaca pe mozaicul comunist de pe jos. Cumva am ajuns la Izvor. Nu ştiu cum, unde, când şi de ce pentru că nu înţeleg cum funcţionează metroul. Eu îi zic time-travel. Intri în gaură aici şi ieşi din gaură acolo la Izvor, ta-da. De ce pula mea îi zice Izvor nu ştiu, da nu era nici un izvor în jur. Doar un parc mare pârjolit (presupusul izvor otrăvit) şi în departare ditai căsoiu’. Probabil locuieşte o familile numeroasă în ea.
Mai avem câteva ore de aşteptat, e cald şi ne e foame. Plecăm pe jos să găsim un restaurant ceva. Nici o şansă şi alegem ca soluţie de urgenţă mecdonaldsu de la Unirii. În timp ce înfulecăm la cartofi prăjiţi analizăm fauna din jur, în special copilele de 15-18 ani şi ale lor mame. Altfel spus jailbait şi MILF. O fi Bucureştiul oraş urât şi gri şi pute şi călduros şi pe pizda mamii lui cum mai e, dar locuitoarele lui mari şi mici, tinere şi mai în vârstă, blonde şi brunete au nişte ţâţe demne de tot respectul. Dacă aş avea pălărie mi-aş scoate-o în faţa dumneavoastră ţâţe minunate! Astfel laboratoarele depressingshitz au decis că apa din Dâmboviţa prieşte bunăstării şi creşterii ţâţelor de calitate.
După ce-am umplut burţile cu mecşituri pornim agale spre parcul Izvor. Am intrat într-o librărie pentru a satisface dorinţele literare ale dushului după care urmând cursul Dâmboviţei am eşuat pe terasă la Springtime unde vom rămâne până când plecăm. Într-un final a venit să sorbecăie o bere împreună cu noi şi domnişoara idaho, mare caracter şi drăguţă pe deasupra. Pe dedesubt n-am apucat să vedem.
Vrând nevrând s-a făcut ora plecării şi cu paşi molcomi ne îndreptăm spre locul de pornire. Multă lume adunată de prin toată ţara, dornică vacanţă. Mentalitatea de turmă îi guvernează pe toţi. Se plimbă ca tembelii dintr-o parte în alta. Staţi bă pe loc că doar n-or pleca fără voi. Într-un final apar şi autocarele şi ceilalţi doi porumbei care se alătură grupului nostru, ştiţi voi vorba islandezului “the manier the merrier”. Pupăm idaho pe coif, ne cocoţăm în maşinuţă, se face prezenţa ca la şcoală (vedeţi bă că nu pleacă fără voi?) şi p-aci ţi-e drumul.
Nouă companioni pornesc în aventura anului 2008…
Va urma. Urmează
PS - n-am eu pula mică, ai tu gura mare.
