Un weekend de pomină (jurnal de călătorie)

August 21, 2008 5:30 am FiCăţel

ATENTIONARE COD GALBEN SPRE ROŞU!!! Urmează un text destul de lung, deci autiştii şi cei cu deficienţă de atenţie să respire profund şi să urmărească scrisul cu degetul.

Cineva spunea azi că un reporter adevărat stă 80% din timp pe teren pentru a găsi subiecte despre care să scrie, şi să-mi fut una dacă nu avea dreptate. La birou nu se întâmplă nimic nici dacă legi de monitor două mâţe epileptice pe care le-ai ţinut într-o cameră cu lumină stroboscopică şi le pui să miaune sincron Odă bucuriei. De aceea două treimi din echipa depressingshitz s-a reunit cu două treimi din echipa unrahatpebat plus terţe persoane şi a tăiat-o la mondenizare prin ţară.

S-a nimerit a fi ultimul sfârşit de săptămână din iulie şi tot ţugulanul ştie că în ultimul weekend se întâmplă Festivalul Medieval de la Sighişoara. Aşa că, înarmaţi cu voie bună ne-am îmbarcat care pe unde a apucat în maşinile proprietate mai mult sau mai puţin personală şi am pornit la drum. Plănuisem să mergem la Peninsula să vedem Morcheeba, însă comoditatea acumulată odată cu vârsta ne-a împiedicat să asistăm la un concert în aer liber pe ploaie şi să întindem corturile pe întuneric şi în noroi.

România este o ţară tare frumoasă cu peisaje ce-ţi taie respiraţia, la care te uiţi ca muta la pulă. Aproape că mi-aş fi pleznit-o urmărind succesiunea deal-vale, pădure-nepădure, casa galbenă-casă portocalie-casă verde. N-am facut-o, în schimb am orăcăit din amândoi plămânii ce melodii mi-au trecut prin cap. N-am avut succesul scontat la public dar timpul a zburat şi tesam-nesam am pătruns în cetatea Sighişoarei. Cu un preţ însă, 5 lei de persoană.

Aici vânzoneală mare. Stropi de sus, noroi de jos, lume multă şi pestriţă de la haine până la rasă şi naţionalitate. Am zis! Adjudecat! Ne-am fâţâit în sus, ne-am fâţâit în jos, ne-am fâţâit de la stânga la dreapta şi viceversa fără nici un scop bine definit. Am vrut să bem bere la cal, dar n-am prins loc pe terasă aşa că ne-am băgat pula în el cal şi am ieşit din cetate să ne ostoim foamea. Aici, ce să vezi? Winettou şi ai lui indieni kitschoşi alergau un bizon imaginar printr-o preerie imaginară. Ce pula mea de legătură e între cinci chilieni negriciosi şi împănaţi şi festivalul medieval de la Sighişoara, n-am înţeles nici până azi. Dar cui îi pasă? Ce-i drept e că ar fi meritat un pumn în meclă. Sigur din cauza lor a plouat, cu dansurile lor tradiţionale ne-au stricat clima temperat continentală moştenire de la Baba Dochia.

În fine, după o tura pe la terase suprapopulate de copii supradozaţi cu Supradyn, cu ospătari supăraţi şi surescitaţi, cu meniuri la suprapreţ am reuşit să ne insinuâm la o masă şi să mâncâm, timp în care am decis în unanimitate că “festivalul nu mai e ce a fost” şi că e momentul să ne îndreptăm spre alte meleaguri care încă sunt ce au fost. Cel puţin aşa credeam atunci.

Cu maţul plin şi portofelele uşoare am părăsit terasa aceea primitoare, mai primitoare ca Simona Senzual sau mama unui arbitru la un meci pentru evitarea retrogradării, cu gândul de a ajunge la Ocna Sibiului. O mică excursie la Pennis Market pentru achiziţionarea celor trebuincioase unei campări reuşite şi iată-ne din nou în maşini, mormăind cine ştie ce melodie, cu ochii pe geam şi erecţia în pantaloni sau în suflet.

Timpul trecea, flăcăul creştea cât alţii în patru şi Ocna Sibiului îi primi pe drumeţii noştri la scăpătat. A trecut ceva până ne-am regăsit în lot complet deoarece Paulului îi place să-i dea în pizdă când conduce şi i-am lăsat un pic în urmă pe ceilalţi. Întuneric fiind şi cum nici unul din noi nu cunoştea frumosul complex balnear ne-am înfipt în primul camping pe care l-am găsit deschis. După ce ne-am înţeles cu doamna Gatekeeper am pătruns în lumea minunată a campingului pentru a găsi un loc unde să ne aşternem corturile.

Nu ştiu de ce pizda mă-sii neprevăzutul se întâmplă exact atunci când nu te aştepţi. Survolând campingul în căutarea locului perfect pentru aterizare, la un viraj strâns de stânga, autovehiculul cu numărul de înmatriculare braşov 69 sex drugs and rochenrol s-a introdus cu botul într-o mlaştină parcată regulamentar, nemaiputând să iasă de acolo cu forţe proprii, respectiv marşarier.

FiCăţel a reacţionat imediat. A coborât din maşină cu agilitatea unei pantere roz pentru a investiga problema. După doi paşi însă s-a scufundat până la genunchi într-un noroi negru ca dracul şi mirosind a sărat ca sarea fleoşcăindu-şi astfel blugii din dotare şi, mai grav, adidaşii Globe la care ţine mai mult decât la… alţi adidaşi.

Dumnezeu să le dea sănătate celor doi băieţi care îşi aveau cartierul general lângă balta respectivă şi ne-au sărit în ajutor. Braşoveni de-ai noştri deh. Şi ne-am chinuit s-o scoatem. Am tras-o, am împins-o, am legat-o de pom. Degeaba. Nu se clintea nici s-o fuţi. Eu, datorită constituţiei mele atletice şi pentru că de obicei concurez la categoria semi-muscă drosophila, eram la volan cu însărcinarea precisă de a omorî marşarierul şi mă descurcam destul de bine. Moment în care unul din cei doi îmi atrage atenţia: “Nu aşa, trebuie să-i dai cu şut! Ştii să-i dai cu şut?” Nu-s şofer practicant, aşa că tehnicile astea îmi sunt complet necunoscute. Ştiu să dau cu şutul în minge, sau în cur dar în maşină nu. Bănuiam eu în sinea mea ce trebuie făcut însă am preferat să mă uit blond la el şi să spun nu. Nu puteam să dau cu şut în maşina omului, aşa din prima. Şi mi-a arătat cum se face dar n-a mers.

Situaţia era destul de maro. Unul din vehicule era blocat, era noapte, n-aveam loc de aşezat corturile, eram uzi şi murdari şi părea a fi mocirlă peste tot in jur. Se prefigura o seara perfectă. Am luat decizia înţeleaptă de a lăsa maşina să mlăştinească în treaba ei acolo şi noi să ne vedem de problemele noastre. Cea mai importantă în momentul acela era ca nu aveam încă unde dormi. Lucru pe care l-am rezolvat în următoarele douăzeci de minute cât ne-a luat să întindem corturile pe deal, pe întuneric şi în noroi, la umbra deasă a unui pin şi între două grupuri de familişti.

Problema odihnei fiind rezolvată nu rămânea decât să rezolvăm cealaltă problemă, golirea recipientelor cu băuturi alcoolice nespirtoase achiziţionate anterior, ce acum ne priveau neliniştite de pe masa de piatră, componentă integrantă a campingului.

Şi aşa a început. Sticlele se goleau, noi articulam cuvintele tot mai greu, râdeam tot mai tare pe subiecte tot mai aiurea şi ampulea, cântam tot mai fals. Până când unora din noi, el şi ea, cuplu fericit, li s-a făcut “somn” şi au hotărât să meargă să “doarmă”. Z3Ro le-a zis că nu le e somn, dar ei nu, batman batman, şi au plecat în cort, la doi metri de noi.

Fericiţi oarecum că am scăpat de două guri hulpave, am continuat să consumăm şi să ne aberăm pe diverse teme mai mult sau mai puţin sexuale. Asta până în momentul în care am auzit un “AAH!” dinspre cort, şi unul din noi a strigat “dă-i bă cu şut”. A urmat râs isteric general şi coaie albastre nervoase păroase ieşind din cort şi continuând beţia cu noi nu înainte de a ne ura un sincer şi din suflet “du-vă bă în pula mea!”. La un moment dat am spart gaşca şi am plecat fiecare pe la cortul lui. Ne pregăteam pentru o nouă zi.

Dimineaţa m-a găsit dormind pe burtă. Am fost trezit de strigătele de ajutor ale Paulului însă la ora aceea, oricare ar fi fost ea, am considerat că un sfat bătrânesc ii poate rezolva orice problemă. “Dă-i bă cu şut!” am zis, şi apoi am mai prins câteva minute de somn până a început să mişune toata lumea. Cu ochii cârpiţi de somn am ieşit din cort şi am început să constat pagubele. Blugi uzi şi plini de noroi. Adidaşi uzi şi plini de noroi. Şosete ude atârnate strajă la intrarea in cort. Automobil împotmolit în mlaştină. Priceless.

La cafeaua regulamentară am hotărât de comun acord că întâi mâncăm ceva apoi scoatem maşina din noroi. Şi uite aşa am plecat prin  Ocna Sibiului să găsim un restaurant unde să ne punem gura la cale şi dacă se poate să găsim un tractor. Am mers noi ce-am mers dar fără spor. Restaurant care să se califice n-am găsit, tractor nici atât. Până la urmă ne-am aşezat pe terasa unui ştrand sărat ce avea şi hotel şi restaurant cu intenţia clară de a devora un animal mort ceva. Surpriză însă, oricât de mare ar fi fost foamea, finanţele şi bunul simţ nu ne lăsau să dăm 25 de lei pe o bucăţică de vită la grătar sau 10 lei pe 100 de grame de şniţel de pui. Aşa că am băut o bere şi cu foamea în gât ne-am reîntors în camping, pentru a mânca pe terasa din dotare care avea preţuri pentru oameni normali, nu pentru fraieri. Totuşi înainte de a pleca, Z3Ro şi Paul au donat fiecare câte o balegă în singurul WC al restaurantului, calamitând zona pe o perioadă nedeterminată. Răzbunarea fiind înfăptuită am ajuns în campingul nostru cu inima împăcată unde ne-am infruptat unii cu mici, alţii cu specialităţi la grătar.

Era momentul să recuperăm maşina din ghearele Gheei de data asta pe lumină şi cu forţe proaspete. Cum ne-am apropiat de vehicul a început să se adune lumea ca la urs. Sunt braşovean deci ştiu cum se adună lumea la urs şi fix aşa se adunau şi oamenii din camping. Au început să curgă păreri din toate părţile, însă nu făcea nimeni nimic. Asta până a venit un superbăiat în maieu negru care a luat problema în mâini, la propriu, şi a scos maşina singur vreo 20 de cm. Mai mult nu s-a putut. S-au adus lopeţi, am săpat sub ea. Tot n-a mers. S-a adus un ATV, nici macar n-a clintit-o. Până când un nene din mulţime a decis să nu mai fie pasiv şi a venit cu Loganul propriu cu ajutorul căruia şi cu mult heirup am scos-o la capăt. Trebuiesc evidenţiaţi aici Z3Ro şi Paul, care uşori fiind pe interior, au stat în noroi până la genunchi ţinând singuri maşina să nu alunece înapoi în mlaştină.

Am mulţumit frumos tuturor celor care ne-au ajutat. Am vrut să le dăm bere însa ne-au refuzat politicos. N-am insistat însă am fost nevoiţi să consumăm şi porţia lor. A urmat ceea ce am aşteptat cu toţii, baia în apa sărată a lacului fără fund. Dacă n-ar fi avut nici ţâţe probabil s-ar fi numit lacul şnur.

Lacul fără fund e o baltă maro nu foarte mare ca întindere în care plutesc permanent diverse personaje în general trecute de prima tinereţe şi de primele 90 de kile. Exceptând cei căţiva copii, sateliţi ai planetelor plutitoare, noi am scăzut dramatic media de vârstă a bălţii. Oricum asta nu e important că nu ne-au deranjat absolut deloc, doar am descris ce am văzut.

Eu sunt om de la munte, şi aptitudinile mele în apă sunt apropiate de ale unei pietre de moară. Însă am fost plăcut surprins să constat ca în apa aia căcănie nu ma scufund. Deloc. Am plutit ce am plutit ca fitoplanctonul până ce mi s-a facut sete de la atâta apă sărata. Pe mal Z3Ro sprijinea un PET de Ciuc aşa că am ieşit. În cursul hidratării m-am gândit că ar fi mişto dacă aş sări în apă prin procedeul ghiulea, dar nesigur de ce se poate întâmpla am întrebat în stânga şi în dreapta dacă e o idee bună. Paul a zis că nu e, Z3Ro a zis că e. Ghici ce a urmat? Z3Ro îşi ia avânt şi pleoşc în apă. FiCăţel îl urmează îndeaproape, ţup - ţup - salt şi bâldâbâc. Descrierea în cuvinte acoperă prea puţin din senzaţia pe care am simţit-o la contactul cu apa. Ca şi cum un roi de viespi turbate te înţeapă în ochi în timp ce un miliard de furnici cu colţari bat pas de defilare prin nas şi prin găt.

După două minute de recuperare Z3Ro m-a privit în ochi şi a zis că mai sărim odată. N-am contestat şi am ieşit amăndoi urmăriţi de privirile admirative ale meduzelor din baltă. De data asta eram pregătit să sar cu ochii închişi şi să mă ţin de nas. Ceea ce am şi executat. Z3Ro sărise deja, şi eu am făcut o mare eroare. Am închis ochii prea repede şi am sărit mult prea devreme. un pas mai în spate şi aş fi aterizat tot pe mal. Aşa, am ajuns în apă, dar cam aproape de margine şi am dat cu curul de pământ, moment în care am deschis ochii şi am dat drumul nasului. Muci, bale şi apă sărată îmi inundau faţa, combinate cu usturimea din gât şi din ochi. Mă simţeam ca un violator ce şi-a luat un jet paralizant în faţă. Asta până am observat că iese şi sânge. Nu eram la menstruaţie deci trebuia să fie altceva. Se pare că în cădere mă zgâriasem pe nas pe exterior şi acum sângeram abundent, ca şi cum violatorul şi-ar fi luat şi un pumn zdravăn în felinare. Z3Ro a concluzionat: “Dacă începe să curgă sânge e momentul să ne oprim”. Şi ne-am oprit. Am făcut un fel de duş cu apă rece, ca să spălăm sarea şi ne-am reunit cu toţii la cartierul general, între corturi.

Se făcea seară şi ne-am gândit ca înainte să strângem şatra şi să plecăm, să mai dăm o tură prin Ocna Sibiului. Am nimerit într-un lan de porumb, de unde am furat nişte ştiuleţi cu scopul de a-i fierbe. O tanti de la intrarea unui camping vecin ne-a ameninţat că o să ne pârască lu’ nenea al cui era lanul, şi o să ne luam bătaie. Ne-am speriat aşa de tare încât i-am propus să lăsăm un număr de telefon pentru a ne contacta cât mai repede posbil. Apoi am mâncat nişte gogoşi, am strâns catrafusele şi am tăiat-o spre Braşov.

Pe drum undeva, între două comune, în mijlocul pustiei, s-a pornit o furtună de toată frumuseţea. Nori mari şi negri, tunete, fulgere, apă turnată cu găleata. Ce mai, furtună din soiul cel mai bun. Ploua atât de tare încât Paul a zis că nu ştie dacă are farurile aprinse sau nu. I-am sugerat să oprească să merg până in faţa maşinii ca să verific. A oprit. Erau aprinse toate, inclusiv cele de ceaţă.

Apoi drumul a continuat monoton până la Braşov. Am văzut cele câteva semafoare dintre Sibiu şi Braşov care dacă ai un TIR în faţă sau te grăbeşti un pic nu prea contează ce culoare indică. Am mai constatat faptul că, dacă ai TIR te bucuri de o prioritate specială.

În concluzie, dacă ai ocazia, nu mai sta pe cur, tai-o şi trăieşte-ţi viaţa. Dacă n-ai ocazia, construieşte-o.

- - FiCăţel

PS - într-o benzinărie Paul mi-a zis că s-a întâlnit cu visurat care se ducea la Sighişioara şi eu am zis bine.

Alt PS - poate o să-şi scrie şi Z3Ro trăirile de atunci.