Un fel de epitaf, dar altfel… aka A FiCăţel is born
May 17, 2008 7:26 pmAcum 24 de ani vedea lumina zilei unul din cei mai mari români contemporani. Ca o ironie a sorţii nu e nici mare nici nu vede bine.
Spiritul conservator se observă de mic acesta refuzând deplasarea bipedă pâna la un an jumate. Declarase la vremea respectivă că mersul de-a buşilea e eficient şi nu vede nici un motiv pentru care ar renunţa la el.
Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale din orăşelul natal, unde se remarcă prin ardoarea cu care acumulează cunoştinţe. Dovadă stau numeroasele diplome obţinute pe care scrie ostentativ Premiul I.
În clasa a patra îşi întâlneşte marea dragoste cu care dansează la reuniune atrăgându-şi invidia colegilor şi multe glume de căcat. Îi cere prietenia însă aceasta refuză rupându-i sufletul. Încrederea în femei a scăzut atunci ca nivelul apelor Dunării la Zimnicea într-o lună secetoasă de vară.
Face câteva victime în rândul fetelor de-o vârstă cu el, într-a opta găsindu-şi a doua mare dragoste, care se dovedeşte a fi imposibilă. Viaţa, curvă din fire fiind, îi aruncă în braţe prima mare dragoste. Era însă prea târziu.
De mic este pasionat de limbi. Câştigă într-a şaptea concursul de franceză pe şcoală iar într-a opta pe cel similar de engleză. Încă există căţeluşul de pluş primit ca premiu atunci.
Iubeşte foarte tare animalele şi doreşte să devină medic veterinar însă o revistă Chip care-i pică din greşeală în labe îl face să aleagă informatica.
Ca orice bărbat îndrăgeşte sportul şi în ciuda dimensiunilor reduse demonstrează reale calităţi atletice. Joacă în echipa de fotbal a scării, împotriva celorlalte echipe din cartier remarcându-se mai întâi ca portar apoi ca fundaş stânga.
La paisprezece ani pleacă la liceu în oraş. Viaţa avea să i se schimbe definitiv. Trece uşor peste sindromul băiatului de la ţară nimerit în mijlocul oraşului. Legăturile cu prietenii din copilărie se răcesc însă incepe să cunoască personaje noi. Astfel în clasa a zecea se imprieteneşte cu D. Împreună cu acesta îşi sedimentează o mulţime de nopti albe în ficat, scăldate cu vin alb din belşug şi mormane de cartofi prăjiţi, clătite, griş cu lapte, budincă, pufuleţi, pufarine şi alte specialităţi culinare de omorât timpul.
Îşi primeşte porecla care avea sa-i fie alături pe viaţă. Are multe cunoştinţe care habar n-au cum îl cheamă.
Îşi pune internet pe dial-up şi se apucă să înveţe HTML şi photoshop, fiind fascinat de grafică şi webdesign.
Într-o seară când se întorcea de la Berar îşi ia prima şi singura bătaie serioasă de la o gaşcă de jmecheri. În ciuda aparenţelor se simte bine cu sângele şiroind din nas ca fântânile din faţa cazinoului Mirage. Se simte viu.
Într-a doişpea leagă o strânsă prietenie cu M. Împreună regizează şi editează filmul de sfârşit de liceu, Gaudeamus 2002. Au intrat împreună la aceeaşi facultate tehnică, pe care reuşesc s-o termine cu destule hopuri.
În anul doi încearcă să se angajeze la una din cele mai mari (la vremea aceea) firme de animaţie 3D din ţară însă nu reuşeşte. Apoi încearcă să ocupe un post la serviciul *222. Din fericire nu este acceptat ceea ce îi dă posibilitatea de a se angaja ca grafician la o multinaţională din Braşov şi începe să producă primii bani.
Călătoreşte prin ţară cu M, în urmărirea unei trupe de rockeri liceeni şi câştigă statutul de cei mai mari fani.
La muncă îi intâlneşte pe Z3Ro, pe dusha, şi alţi oameni de valoare care însă n-au blog, de care se ataşează. Acum se întâmplă o perioadă foarte frumoasă a vieţii lui care însă la un moment dat se termină. E nevoit să plece şi se angajează la un site mare de revistă a presei din România. După câţiva ani reia legătura cu Z3Ro şi vechea gaşcă, ce-a rămas din ea, şi încep să iasă împreună vineri de vineri într-un club de jazz şi blues. Se împrietenesc cu trupa ce presta live acolo, mai ales cu solistul.
După terminarea facultăţii se mută împreună cu M şi C. C prieten, şi fost coleg de facultate, îl introduce în tainele grobianismului, ţărănismului atroce, tractorismului, misoginismului.
Într-o seară, printre aburi de alcool şi fum de ţigară, decide cu Z3Ro să-şi facă împreună un blog lipsit de prejudecăţi, unde să se exprime liber şi fără ocolişuri. Aşa s-a născut depressingshitz şi odată cu el FiCăţel.
Din motive financiare se reîntoarce în multinaţională şi redevine coleg de birou cu vechii prieteni. C este nevoit să plece peste hotare şi Z3Ro îi ia locul.
Începe să frecventeze un bar cu muzică veche unde consumă destul de mult alcool. După o astfel de noapte, fix în ziua când împlineşte 24 de ani, primeşte un telefon foarte matinal. Este obligat să se trezească după numai 3 ore de somn şi mahmur fiind, se hotărăşte să puncteze în mare, evenimentele importante din viaţa sa. Z3Ro mucificat de băutură, se trezeşte şi se cacă, de două ori, calamitând definitv şi irevocabil baia pe ziua respectivă.
Aşteaptă o nouă mare dragoste însă până apare nu refuză ocazia de a da câte o pedală pasageră.
După ce termină de scris se leagănă în scaun şi reciteşte. Realizează că ar mai fi câte ceva de adăugat, şi că unele date sunt inexacte şi exagerate, însă il doare în penis. Îşi aminteşte că îl aşteaptă o sticlă plină şi decide să nu mai pună PS.
–FiCăţel
