Şuşulică aka Analyze This

May 7, 2008 9:54 pm FiCăţel

Prins în sistemul medical românesc, fiind un bun cetăţean al acestei minunate ţări, m-am îndreptat azi-dimineaţă către o oarecare clinică medicală particulară pentru a mi se efectua analizele anuale obligatorii. Ca un şcolar conştiincios m-am prezentat în faţa domnişoarei adormite de la recepţie, la orele şapte trecute fix, înarmat cu hărtiuţa cu margine argintie de la stat, adusă de factorul poştal, pe care doctorul familist a mâzgălit două trei rânduri. Mai aveam cu mine vena pulsândă de sânge fierbinte şi, mândria mea, borcănelul cu urină, călduţă încă.

Cum nimic în ţara asta nu se întâmplă fără să stai la o coadă, am aşteptat cuminte în spatele celor câteva persoane care s-au trezit şi mai devreme decăt mine, ceea ce nu m-a supărat, din contră, mi-a dat răgazul de a-mi lăuda din priviri cea mai mare realizare a zilei. Ştii tu uitătura aia pe care o ai cănd te simţi superior, când cauţi contactul vizual cu orice preţ pentru a transmite cumva printr-un gest subtil “pipi meu e mai mişto decât pipi tău”.

Lumina becurilor economice se reflecta din borcănelul meu cu luciri aurii ca lanurile patriei într-o zi toridă de august. O bucurie nemărginită îmi inunda inima. Înaintam cu încredere pas cu pas, centimetru cu centimetru, angstrom cu angstrom. Nu-mi place să ascult conversaţiile oamenilor dar fără să vreau am prins discuţia dintre domnişoara asistentă şi o tanti cu un pipi mult mai naşpa decăt al meu. Asistenta a întrebat dacă era de la prima urinare, din mijlocul jetului şi tanti a zis că da. În momentul acela lumea mea s-a prăbuşit, a implodat. Un miliard de gânduri mi-au inundat creierul. Furia şi frustrarea jucau ca ielele prin lanurile părguite din sufletul meu, inundate de furtuna nevrotică ce se stârnise. Ştiam că mă repezisem ca bestia la frumoasă şi întâi am umplut recipientul apoi am continuat în veceu, cum era normal. Am aruncat la canal adevărata sevă din pipi. Ceea ce până atunci era parte integrantă din mine se transformase brusc într-un plastic cu pişat.

Mă întreb cum îţi poţi da seama totuşi când se întâmplă mijlocul jetului. Există oare vreo tehnică specială? Majoritatea bărbaţilor ştiu că e imposibil să te opreşti când ai vezica plină şi puţa băţ. Să nu uităm că e prima urinare, cineva se scoală cu mult înaintea ta. Câteodată e destul de greu să porneşti procesul de micţiune, d-apăi să pui frână. O soluţie ar fi să te pişi liniar pe gresia din baie (sau cercuri concentrice pentru cei care nu au loc), şi apoi să aduni doar mijlocul, cu o cârpă sterilă pe care o storci în recipient. Asta în caz că nu vrei ca din cauza presiunii să te pişi pe mâini, colac, capac şi alte obiecte aflate în baie, cum am făcut eu…

O altă întrebare care se ridică ar fi, de ce trebuie fix mijlocul? Oare acolo se găseşte concentraţia optimă de… ce-o fi în urină? Rezolvarea pentru treaba asta e simplă. E ca atunci cănd agiţi prigatul înainte să-l torni în pahar. Execuţi nişte scuturări spasmodice de bazin să se amestece pulpa apoi piş-piş în borcănel.

Sper că sunt sănătos, daca nu, înseamnă că sunt bolnav.

Atât.

PS1 - Unul din visele mele umede s-ar materializa printr-un stadion plin, ca la concert Metallica, unde să se cânte la unison “Ceata lui Piţigoi, dai într-unu ţipă doi”.

PS2 - nu fii târtan, vezi publicitatea.

PS3 - mi-ar plăcea să am un PS3.