Cică au descoperit ăştia un film cu Jimi Hendrix dând la copcă într-un hotel acu vo 4j de ani. Nimic neobişnuit până aici. Ce m-a mirat într-o oarecare măsură este faptul că pentru autentificarea filmării au cerut şi părerea unei anume doamne Cynthia Plaster Caster (mie îmi pare că sună a nume de scenă) care a realizat mulajul penisului artistului ului ului. Deci da, tanti artista confecţionează pule de plastic/ghips/cauciuc/silicon sau ce mă-sa de material s-o folosi (încă ţi se pare că jobul tău e de căcat?), şi îşi face meseria atât de bine încât poate să recunoască o pulă ce i-a trecut prin mâini acu cel puţin patru decenii într-un film alb-negru, cu un negru celebru. Experta pulii…
În mod natural, şi miraculos, se nasc nişte întrebări: de ce face tanti mulaje de ştremeleaguri celebre, de ce nu de oameni obişnuiţi de pe strada, muncitori, care ies în fiecare zi de pe poarta uzinei? Când face mulajul, mătărânga e în poziţie de drepţi sau doarme dusă? Se face cu tot cu boaşe sau fără? întrebări, întrebări, întrebări…
Mi-ar plăcea să-mi facă şi mie câteva mulaje de-astea. Mă gândesc că pot fi folosite cu succes când nu ştii ce cadou să oferi la aniversarea cuiva, sau cadou de casă nouă. Îmi şi imaginez scena: ajung la casa respectivului/respectivei şi zâmbitor îi întind o pungă de cadouri lunguiaţă. “Eh, ce mi-ai adus?” “Pula mea, ceva foarte drag mie.”
Atât.
Deocamdata.
PS – daca eşti cititoare fidelă şi ne apreciezi, ne vei trimite poze cu sânii tăi în următoarele 5 minute, în caz contrar vei avea o mie de ani de ghinion şi nu te va mai iubi nimeni, niciodata. Amin.
Circulă de ceva vreme (a se citi câteva luni, dar pula mea eu acum am aflat) reclama aia la Rexona cu sloganul mult gândit “Transpiraţia strică reputaţia”. Nu vreau să comentez acest calambur nereuşit. Ce mi-a atras atenţia a fost imaginea ce ilustrează ideea centrală a campaniei.
La prima vedere am crezut că e reclamă la cine ştie ce băutură alcoolică de prima, a doua sau a treia labă, pe care a consumat-o doamna din imagine şi sub influenţa căreia şi-a tatuat un porc la subraţ, ceea ce mi s-a părut extraordinar de original. Cine n-ar vrea să-şi tatueze ceva la axilă, şi mai ales un porcalete? (bună Anna)
Apoi am realizat că minţile înguste de la raionul marketing, se gândesc la minţile înguste cărora vor să le vândă produsul, şi se folosesc de vorba din popor “a transpira ca porcu”. Eu sunt mare fan al patrupedului de cocina şi nu văd legatura între el şi transpiraţie. De aceea am identificat două puncte de vedere din care se poate studia problema, pentru a spăla ruşinea ce planează asupra acestui animal nobil:
1.Umiditatea: să-mi fut una dacă am văzut vreodată un porc transpirat. Am stat călare pe câţiva până au murit, si nu m-am udat la cur. Deci dacă în condiţii extreme nu transpiră, concluzia logica este că nu transpiră deloc. Cal transpirat am văzut, iapă transpirată am văzut, vacă transpirată am văzut (şi striga mai tare, mai tare) însă porc niciodată.
2. Mirosul: da, porcii put. Dar nu a transpiraţie. Miros a căcat, a cur, a cocină, a orice, dar a transpiraţie nu. Cine ar mânca un animal care pute a transpiraţie? Nimeni, deci cade şi posibilitatea asta. Saaaaaaau, poate prin imaginea respectivă autorul vrea să sugereze că femeile put a porc, respectiv a cur şi cocină. Şi mai au tupeul să zică despre bărbaţi că sunt porci…
Deci până la urmă înţelepciunea populară o cam dă de gard în situaţia de faţă.
PS – asta îmi aminteşte de bancul cu Maria, care era urcată în pod şi Ion pus pe şotii, ca să-i facă o glumiţă îi ia scara şi o întreabă:
- Eh, Mărie, cu ce te dai jos?
- Cu Rexona!
Neah, te-am păcălit, de fapt este vorba despre o altă invenţie minunată a secolului douăşunu şi anume maşina de făcut pâine. Numele e foarte sugestiv, DeLonghi BDM755S, dar îi poţi spune Nuţi.
Nu vreau să fiu Gică Contra ca sport, dar utilitatea golăniei ăsteia e undeva între un anus în cot şi un coi în talpă. De ce pula mea ţi-ai coace singur pâinea? E mai ieftin? Isesizabil. E mai bună? Isesizabil. E mai rapid? Nu, au contraire. Şi atunci care e motivaţia pentru care ţi-ai cumpăra o Rosie în casă?
Citez din specificaţiile producătorului: Masina de facut paine care face totul singura: framanta, dospeste si coace! Greşit! Dac-ar mânca şi s-ar cîca ar face totul singură. Sau, dacă face totul singură, de ce pula mea mai e nevoie de oameni? Al dracu de multe întrebări. Vorba ceea, vieaţa e complegză şi are multe azpegte.
Continuăm Functia TURBO permite coacerea painii in mai putin de 2 ore. E turbo diesel? Să mă duc până la alimentara din colţ – 10 minute. Lingi oo, Nuţi.
Mai departe Caracteristici: program fara gluten, – fereastra de vizualizare pentru a controla gradul de coacere – se poate selectiona tipul de paine preferat: cu crusta moale, normala sau crocanta. Ăştia încearcă să te convingă să dai banii pe nişte facilităţi de care oricum nu-ţi pasă. Poate ţine la francezi treaba cu “mais, Pierre, crusta e prea tare, ştii doar că am gingii sensibile”. Sau la italieni “No fabrizzio, no. E prea moale coaja, imi vine să vomit”. Însă mititelului de pe grătar nu-i pasă cu ce fel de pâine îl haleşti. De fapt, în funcţie de cantitatea de bere ingerată, pâinea devine opţională, la fel şi gradul de prăjire a cărnii. Aşa e, românii sunt mai sălbatici.
functia marmellata pentru prepararea usoara a gemurilor sau dulceturilor. De ce să speli prunele, să le scoţi sâmburii şi să le pui în oală la fiert cu zahăr, când cu ajutorul lui delonghi poţi să speli prunele, să le scoţi sâmburii şi să le pui în super-uber-mega-maşina de făcut dulceaţă, la fiert cu zahăr.
Aştept cu interes maşina de făcut mici, sarmale şi ciorbă de burtă, care îşi creşte singură porcul, oile, cultivă varza şi gogoşarii, timp în care eu stau legumă la televizor şi mă uit la Dan Negru care dansează pentru tine în fiecare zi de luni până marţi, la ora cinci numai pe pro cinema. Ţineţi aproape.
Din punctul meu de vedere, pâinea de casă iese bună undeva la ţară, coaptă în cuptor de lut, cu lemne, nu înfiptă în mai ştiu eu ce R2D2 electric cu fereastră care piuie când e gata. S-a găsit delonghi să reinventeze tradiţia.
Atât
Paşte fericit tuturor cititorilor de căcaturi depresive.
PS – mi-am amintit de o întâmplare legată de Paşte. Acum câţiva ani, un bun prieten de-al meu, gamer, se juca Diablo 2, în sâmbăta Paştilor, după-amiaza. Foarte absorbit de joc, este întrebat dacă merge la Înviere şi el cu nonşalanţa întreabă “Cine învie?” Vorba celor de la Level “Jesus has respawned!”
