Din colţul blocului, dar de pe interior
March 13, 2008 11:43 pmN-am prea avut noroc în viaţă aşa ca am ajuns sa locuiesc la bloc, şi stau la bloc de când m-am născut. Am schimbat câteva serii de vecini şi am avut de toţi, şi idioţi, şi mai puţin idioţi, şi tineri, şi bătrâni, şi blonzi, şi bruneţi, şi din provincie, şi din capitală, şi nudişti, şi textilişti. Am locuit o perioadă în studioul de la Ciao Darwin.
Astăzi însă, mi-am dat seama ca mă deranjează genul ăla de oameni care nu ştiu unde le începe sau unde li se termină apartamentul. Dacă stai la bloc e imposibil să nu-i fi văzut vreodată sau chiar să fii unul din ei, caz în care o să te superi, şi dacă te superi o să-ţi treacă şi dacă n-o să-ţi treacă o să rămâi supărat. Oricum ar fi, mă doare în pulă.
La mine în bloc au început renovările de primăvară, vo’ doi trei vecini s-au apucat de lavabiluit, schimbat faianţe, gresii, uşi, nebunii, spart pereţi la 8 dimineaţa. Nu mă deranjează foarte tare zgomotul, mă simt cu musca pe căciulă la capitolul decibeli scoşi, dar să mă strecor printre saci de glet şi adeziv, faianţă, plăci de gips-carton mi se pare cam exagerat. E totuşi în drumul nostru de acces, blocul nu se termină la etajul 2. M-aştept în pula mea să aducă o betonieră să facă mortar direct la uşă, să-şi zidească zidurile pe care le-a dărâmat.
Mai e unu care şi-a scos cuierul în faţa uşii. Sper să-l lase acolo că e util. Tot timpul îmi aranjez freza şi cravata în oglinda aia. Îmi trecuse la un moment dat prin minte să-mi las şi geaca să n-o mai car până sus. Mă întreb ce facem dacă se gandeşte vreunul să-şi scoată patul pe casa scării. Ajungi mai târziu acasă şi urci tiptil să nu trezeşti omu, că de dimineaţă pleacă la muncă. Îl inveleşti şi-l săruţi părinteşte pe frunte, apoi treci mai departe, agăţi geaca în cuier şi intri în casă.
Apoi sunt cei care-şi lasă papucii la uşă. P-ăştia nu i-am înţeles niciodată. Probabil au covor persan direct din hol, sau sunt musulmani şi au moschee incognito într-un apartament de 2 camere. Ce urmează? Să se descalţe la intrarea în bloc, apoi să ne pună pe toţi să ne descălţăm acolo, să nu-l deranjăm cu tropăiturile pe nenea care doarme.
În antiteză cu cei care preţuiesc casa scării, sunt cei care ţin gunoiul la uşă. Şi-l ţin frate la macerat cu zilele, cu săptămânile, cu anii. E un fel de reminder, să nu uite să-l ducă. Se nasc astfel nişte întrebări logice: oare îşi ţin mâncarea pe masă, să nu uite să mănânce? Sau prezervativele pe pat, să nu uite să se fută? Sau hârtia igienică în chiloţi, să nu uite să se şteargă la cur?
Ar mai fi cei nostalgici după viaţa la ţară care-şi trăznesc o grădină cu straturi de ceapă şi morcovi fix lângă bloc şi-i oftică pe moldovenii care nu mai au unde să iasă la grătar, dar sunt inofensivi dacă nu te atingi de leguminoasele lor.
Gata.
PS - nu mai miroase a tocăniţă în baie, dar se aud manele de la un labagiu, prinde-şi-ar pula în fermoar.
