E in 3 episoade. In masura in care va puteti coordona rationamentul aritmetic cu mouse-ul, incepeti de mai jos, cu primul episod…
Pentru cei dezinteresati: Gabriel Dorbantzu - Hai vino iar in gara noastra mica: ‘Sunt ca o harpa trista/ Uitata intr-o gara’ (Corina Idaho are un covrig cu susan pentru punctul marcat); Savoy - Domnisoara: ‘Daca azi ti-ai cumpara un cerb/ Fara frunze n-as veni la tine’
Milioane de intrebari in legatura cu scriitorii de versuri din perioada anilor obzeci. Ca scriitorii obzecisti sunt altceva, slava Domnului, pare evident. Spicuiesc din gandurile care m-au impresurat in momentele ascultarii semi-evlavioase ale acestor creatii de exceptie ale muzicologiei romanesti ante-revolutionare (sa-mi bag pula, ce elegant ma exprim!):
1. Presupunem prin absurd ca exista un instrumentist roman care calatoreste cu trenul prin tara, tarand dupa el o HARPA! Pe ce traseu a calatorit respectivul in asa fel incat a fost nevoit sa schimbe trenul? Nu stiu daca exista filarmonica sau teatru liric sau opera sau mai stiu eu ce spatiu cu acustica studiata la… Ciulnitza, de exemplu. Dar sa nu fim carcotasi. Calatorea omu’ de la Timisoara la Tulcea si a schimbat trenul in… Ploiesti Sud, sa zicem. OK! OK! Mi-l imaginez coborand din tren in Ploiesti Sud, tragand din tren harpa, lasat pe spate, babe privind cu mana la gura si plasele de rafie intre picioare, pe peron. Chiosc non-stop, bere la pet, cafea la pahar de plastic, vodca la sticla plata de plastic, scandic (majuscula ar fi o onoare deshantzata). Cam cat ar trebui sa bea respectivul interpret de muzica culta sa se imbete in asa hal incat sa-si uite harpa in gara?! Tu sa fii harpist… te urci in tren. Te pipai: telefonul e, portofelul e, sacosa cu camasa cu plastron si papion, e… Parca mai era ceva… SA-MI FUT UNA!!! AM UITAT HARPA PE PERON!!! Pe cale de consecinta, harpa, un instrument prin excelenta sensibil, e trista. Eu sa fiu harpa si sa ma uite porcu’ ala betziv intr-o gara… as avea sufletul frant. Sau macar cateva corzi blegite. Si totusi, este trist in lume…
2. Ai o gagica. Pare normala. Ai suspecta-o de o amicitie conventionala cu… pisicile. Ea, originala, isi ia un cerb. Stupefactie!!! Parea normala. Ce femeie intreaga la cap si-ar cumpara un cerb?! Adica… te afli in fata inexorabilului: iti trebuie un pet. Te duci la pet-shop. Broaste testoase? Mmmmmnu…. Acvariu, trebe schimbata apa, sunt apatice, nu par sa comunice nici macar subliminal… Pesti? Cam aceeasi chestie, chiar daca arata ceva mai rezonabil… Pisici? Sunt rele, neascultatoare si dominatoare, isi tocesc ghearele de mobila… Caine? Lasa par, trebuie scos la plimbare, pureci, zgarda, botnitza, castrat, periat, futut, scamosat… AAAAHHHH!!! Ce dilema!! Si intervine vanzatorul, omniscient si binevoitor: ‘Domnisoara, iazurile fierb, florile decad in serpentine, va rog sa-mi dati voie sa va fac o sugestie. Ultimul boncaluit in materie de pet-fashion la Milano! UN CERB!’ Tipa se lumineaza. Toate problemele de mai sus, cu broaste, pesti, pisici sau caini dispar ca fumul. Cerbul e raspunsul la toate frustrarile mele legate de comunicare, asociere, relatii interpersonale si zoofilie. Si isi ia un cerb. OK…. Trecand peste faptul ca, daca gagica mea si-ar cumpara un cerb, m-as duce EU la un control specializat pe zona de la gat in sus a corpului, ca am fost atat de orb sa ma inhaitez cu nebuna asta…. ce fac?! Ma fac ca nu observ incompatibilitatea cu sanatatea mintala a gagicii mele si ma decid sa fac un gest tandru si impaciuitor, aproape parintesc, si ma duc sa-i vad pet-ul. La casa noua, te duci cu un storcator de fructe, un tirbushon, ceva… La copil mic, cu o jucarie tembela, colorata si zornaitoare, menita sa-i stimuleze simturile micutzului si sa duca simturile parintilor pe culmi pe care nici nu le banuiau a fi in zona tangibilului… La un cerb? Cu ce gura politiei te duci?! Cu o punga de frunze?!?!?!? Presupunem ca idiotul din melodia respectiva nu e brigadier silvic, sa fie priceput la salbaticiuni. E un vac crescut la bloc, decretzel decrepit, imbecilizat de beton si prastii cu bile de rulment. CU TOATE ASTEA!! Imi aduc aminte ca, pe vremea aia, rar calcai intr-o casa care sa n-aiba la loc de cinste, pe peretele cel mai vizibil, sub cuvenita icoana cu candela electrica, O CARPETA. Daca o nimereai pe aia cu rapirea din serai, cu tziganci cu tzatze mov si cai cabratzi epileptic, bateai la usa la vecinul de langa. Si sigur o nimereai pe aia cu cerbii la pascut, cu cabanutza cu lumanare la fereastra in fundal si cu luna plina cu halou rastignita in coltz. Lacul cu valuri firave. & stuff. Elementul relevant: n-am vazut niciodata un cerb ridicat pe picioarele din spate, rozand cu pofta frunze din copaci. Concluzia: daca i-a dus frunze cerbului in loc de iarba, chiar o merita pe cretina aia… Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Si au avut un trofeu de cerb de record mondial, asezat cu evlavie pe un pat de frunze moarte. Si o casa de copii. Idioti, desigur…
Dixit!
P.S.: De ce nu se mai face muzica asa ca altadata? Moculesculeeeee, Tzeiculeeeee, Ioanioneluleeeeeeee!!!!! /me se zbate in chinuri groaznice
Context: carciuma de langa iasi. complexul de agrement Ciric. Hotel apatic, fara personalitate. Mobilier visiniu, mocheta portocalie. Restaurant imens, multe mese, toate la fel: rotunde, 8 locuri. Un client: LeBrein. Un SINGUR client in restaurant. Chelnerita, spre 50 de ani, 1,85 m, cel putin 120 de chile, doamna Sandica (conform bonului fiscal, rubrica ‘ospatar’). In ciuda contextului, doamna Sandica serveste ireprosabil, converseaza vioi, are haz, se vede ca a carat afara din carciuma multi betzivi la viata ei, dar a servit si oameni cu sprancene exigente. Surprinzator. Ciorba radautzeana foarte buna, tochitura moldoveneasca peste medie… Siiiii…. vinul Feteasca Neagra de Bucium. Citesc eticheta si decad in admiratie: ‘Soi din partile Moldovei, Feteasca Neagra poate fi considerata fala vinurilor rosii iesene, cu precadere a celor de la Uricani. De un rubiniu deschis (paranteza: culorile astea…), degajand un parfum suav, cu adieri florale, ca vin tanar si amintind de cuisoare si cafea, pe masura maturarii, Feteasca Neagra cultivat pe dealurile Buciumului este in final un vin catifelat, antrenant si prietenos. Este un bun partener al preparatelor din carne si al branzeturilor fermentate.’ Semnat: Oenolog, Prof. univ. (as) dr. ing. Gh. Anghel. NENEEEEEEEEEAAAAAAAAAA!!!! Cati bani ti-au dat oamenii astia pentru tecstul asta?! S-o luam metodic… Putem trece cu ingaduinta peste dealurile Moldovei (hovering recommended), culoare (io tot zic ca-i visina putreda) si aroma suava. Faptul ca in tineretea lui aminteste de cuisoare si cafea… ce sa zic… fara zahar, cu lapte, pls. Aromele astea sunt asa de relative… In primul rand, nenea Anghel ma indoiesc ca a degustat vinul imbuteliat. Probabil ca a balanganit in lumina becului din hrubele Buciumului colectia speciala. Una la mana. Si doi roman de tipar, bold, italic, ma indoiesc ca colegii (cacofonie surprinzator de potrivita pentru a-mi exprima frustrarea) sai oenologi capabili sa adulmece cafeaua, vor adulmeca cafeaua (ha!) din aceleasi sticle. Bine ca nu sunt pedofil. In materie de vinuri ma declar gerontofil convins. Deci: catifelat, antrenant, prietenos, la maturitate. Un complex de calitati care ma duce in pragul unei febre musculare. Catifelat: abdomenul se relaxeaza, mainile aluneca molatec pe langa corpul flasc. Zambet tamp. Antrenant: suge burta, tzopaie semi-isteric. Prietenos: oare ce vrea asta de la mine de e asa prietenos, fara un motiv aparent? Usoara crispare… Oricum… Faptul ca este un bun partener al preparatelor din carne imi inspira ceva incredere. Oricine se ihaiteaza cu carnea e ok. Cat despre branzeturile fermentate… De unde discriminarile astea?! Adica branzeturile nefermentate ce-au?! N-am fost niciodata un branzetolog pasionat, asa ca-mi permit o intrebare imbecila: trecerea de la lapte la branza nu se face prin vreun fel de fermentare? Nu conteaza. Oricum, complex vin. Incarcat de contradictii, aproape la fel de mult ca si doamna Sandica… GATA! Contextul e construit. Sa trecem la subiect… LOL. Cred ca pun post nou pentru subiect… ca deja contextul e prea lung…
Mnaseara. De mult ma preocupa doua melodii din perioada anterevolutionara. Si cum m-am hotarat sa scriu despre asta, simt nevoie sa beau ceva inainte, asa, pentru atmosfera…
<pauza de cumparaturi. brb>
<pauza de cumparaturi s-a transformat in pauza de baut la locul vanzarii. bbl (sper sa fiu suficient de coerent cand revin)>
back. este ora 3:08. aici radio romania postctualitati. n-a fost nici o ora exacta. oricum universul bantuie dupa reguli numai de el stiute. ce rost are sa dai ora exacta? whisky, vin, bere, vine, bere, whisky. o combinatie corecta. m-am imbatat ca o servitoare… va rog (daca nu ar fi considerat un gest de prea mare ingamfare: TEMA) sa ascultati doua melodii: http://www.youtube.com/watch?v=W61DqUEZwyQ - Savoy - Domnisoara si http://www.youtube.com/watch?v=X5PrrW-X9IM - Gabriel Dorobantzu mai vino iar in gara noastra mica… . Oare o sa ghiciti cele doua versuri din fiecare melodie care mi-au tulburat somnul? Sunt sigur ca da. Sunt prea beat. Atept imeiulri. Sa executam un blog interactiv! WTF?!
Urăm un sincer şi călduros “bine ne-ai găsit” jupânului microBel care în continuare ne va gâdila în mod plăcut intelectul. Să se cânte muzica!
Povestea începe banal cu intenţia mea de a suna un cunoscut, pe care la un moment dat credeam că îmi e şi prieten, pentru a vedea pur şi simplu ce mai face. Până la un moment dat totul a fost cât se poate de armonios, cu atât mai mult cu cât ştiam că mănâncă în acel moment, iar eu iniţiasem discuţia urându-i poftă bună. Până aici totul merge magnific, totul este limpede, clar şi simplu, astfel încât şi eu înţeleg. Continuând discuţia cu băiatul în cauză i-am spus că dacă îl deranjez în timpul mesei nu o să îmi permit acelaşi lucru când se fute. Aşa… . Şi? … Ehe… De-acu începe… . În următoarea secundă, dând dovadă de o inteligenţă exacerbată, mi-a replicat foarte serios şi dând pe delături de plenitudine de sine:”Eu nu mă fut. Eu fut.” În următoarea fracţiune de secundă m-am blocat admirând cu ochii minţii monumentul de deşteptăciune ancestrală acumulată în băiatul de la celălalt capăt al fărăfirului. Aşa deci… . Ce tare!! El nu se fute, el fute… Discuţia cu patapieviciul diatezei reflexive în viaţă avea să se curme suficient de repede pentru a nu-mi provoca puseuri de vomă. Pe banii mei desigur… .
După convorbirea plină de sevă cu bucătarul gramaticii limbii române, după o scurtă pauză de dezmeticire, mi-am făcut curaj şi l-am mai sunat odată. De data asta încercând să-l scot din bezna necunoaşterii. Desigur, nu m-am scufundat complet în penibil încercând să-i explic ce e aia diateză reflexivă pentru că ştiam că săracu’ de el nu e atât de destunecat (un antonim mai puţin generos a lu’ întunecat) încât să priceapă că diateza nu e două teze date simultan, ci e ceva cu totul diferit, care nu se poate învăţa din goana calului prin bucătăria inocenţei intelectuale.
Încercând să ajung la atât de bine camuflaţii săi neuroni i-am amintit de celebrele expresii: “mă duc să mă cac”, “mă duc să mă piş”. Eu, în virginitatea mea, am sperat că îl încui şi că în sfârşit cu pioşenie va recunoaşte că s-a cam căcat pe el, făcând pe marele demiurg cu mine. Ete pula!… . N-a mers!… . Cu acelaşi aer divin, parcă levitând printre cuvintele pe care le debita mi-a explicat înţelegător, săracu’ de mine, că pe lângă faptul că aşa vorbeşte el, ceea ce vorbeşte este şi corect: “mă duc să piş”, “mă duc să cac”. M-a dezarmat… Complet… Definitiv… Irevocabil… Dezamăgit, am futut în ele explicaţii şi a rămas cum a vrut el. Săracu’ de mine… Săracu’ de el…
Îmi imaginez personajul ăsta cu atâtea maldăre de căcat în cap cum dădea explicaţii când mă-sa îi cerea în frageda lui pruncie raportul zilnic. Probabil că dialogul era de genul: ”- Ce-ai mai făcut azi? Pe unde ai mai fost?”. “- Am dus la şcoală, am bătut cu colegii, am întors acasă, după care am jucat cu calul. Tata a zis că o să îmi ia şi mie unul când o să fiu mare.” Cred că dialogurile de genul ăsta sunt uşor de intuit. Îmi şi imaginez cum râgâia el exprimări parfumate în liceu încercând să cucerească vreo fată: ”Mergem la film, apoi plimbăm, bem un suc, futem şi apoi culcăm. Mâine trebuie să sculăm de dimineaţă să duc la antrenament la călărie.” Sau în alte contexte: “Nu mă atinge acolo că gâdil…”, “Rana asta e de când am căzut de pe cal şi am lovit la genunchi”, “Am o mâncărime incredibilă la picior. Scarpin de dimineaţă şi tot nu trece”, “Abia aştept să vină iarna să duc la săniuş şi să dau cu sania”, “Aşa am enervat azi…”, “Am trezit dimineaţă cu o durere de cap…”, “Pata de pe cămaşa asta a dus la spălat”. Într-un context sinucigaş o formulare cred că ar putea suna: ”Nu te apropia că arunc pe geam…”.
Pentru a încheia într-un anume fel concluzionez că proştii nu au nevoie ca imaginea lor să fie salvată. De ce pizdele mamilor lor să încercăm să luminăm nişte oameni care în copilăria lor au jucat cu calul sau cu vaca pe păşune şi care au trezit descoperind concatenări de cuvinte inutile al căror ecou sună atât de rău în cutiile lor craniene de rezonanţă? Chiar! De ce?
P.S. (dacă tot e trendi…)
Fut pe voi de căcaţi proşti care aţi futut în ea şcoală când trebuia să învăţaţi şi care veniţi să daţi lecţii de gramatică cu atitudine de absolvenţi de cursuri postdoctorale şi care îmi explicaţi cu aer de cacademicieni că diateza reflexivă nu e altceva decât un fel de reflexoterapie mai bombată la mijloc, cu diferenţa că faţă de reflexologie are filet pe dreapta şi că amândouă au făcut dializă când erau mici.
Nu stiu cum pula mea se face ca de v-un an ma simt superior, da` superior rau, tot primesc mailuri, link-uri….despre cat de minunata mi/ne-a fost copilaria, ce minunat e sa fii decretel, sa fi trait cacaturile de acu` 2j de ani….si toate au culminat cu o melodie si-un “videoclip”, cum e normal in situatii de criza.
Motiv pentru care sa prestam despre analiza pe text… (habar n-am cine-i cretinu` care a facut asta, habar n-am cui tre sa-i prestez despre link da` veata e complegza si are multe azpegte)
Pai sa vedem ce-a vrut sa zice poetu` cu asta.
Pai aveam doar brifcor sau jelibon, sincer, as fi lins un Santal….lacrimam cand prin `86 radeam o Fanta… pastrau ai mei pet-uri de cola, ca erau voluminoase si usoare…erau sfinte, le ascundeau sa nu le stricam….pula mea…
Cu urmatoarea parte sunt perfect de acord, Generatia Hepi Mil (GHM) nu iese la aer sa incinga o miuta, nu iese toata generatia, da` ies…si inca e o baba de la 3 care arunca apa/cartofi/borcane de 800 dupa ei, diferenta ar fi ca acolo unde eu ma jucam pe iarba el tropaie pe bitum. Cat despre “discutat pe mess” sa-mi fie cu iertare, si c-o lacrima in ochiu` bun recunosc, da`daca cu Cobra incropita de unchiu-meu reuseam sa construiesc un fel de chat cu vecinu`, imi bagam cel putin 14 pule in “paharele legate cu ata”, pe langa asta, arata-mi doua cofetarii…”uita ba aici mananci prajiiiiii!!!!” o pula…s-au dus, e “butic”ca e luat de 20 de ani in locatie de gestiune de tanti Angela, iti da shosete, curele, cola si savarine…(neaparat in ordinea asta)
Ba partea asta necesita o atentie sporita…CUM PULA MEA MANCAM DIN ACEEASI FARFURIE? Adica mancam cu aia careia tocmai ii cerusem prietenia, dar asta se intampla si acum, in rest era fiecare cu farfuria lui….zone bine delimitate, din ciclu` “nu-mi bali mancarea”, daca nu aveam posibilitati, cofetarie de la tara, mancam pe rand, spalam farfuria la rau, pula mea, mancam separat….cu unu` salivand pe tusa….
Bre, ce-i drept ai dreptate, munceam prin a 9 a la una s-o fut de-mi patinau biscuitii….trebuiau fandari….lacrimi….imbratisari…dus la film….munca….acu` astia au luneta, aia a vaz`t “sex & the city”, are rulat un bravogirl si-un coolgirl, shit`s solved, ….nu mai tre munca…si as zice ca e o chestie normala….cum ziceam si acu` 10 ani, am muncit ca prostii, mai bine ne congelau
Pula mea, am aruncat pungi cu bomboane si acu` 2j de ani, nici dracu` n-a facut un vers din asta…dar tin sa subliniez ca “am o mama buna”, nu m-a batut niciodata din cauza asta, ba chiar aia 3 lei fututi pe bomboanele naspa oricum s-ar fi dus pe guma ca PAL-ul….
Pai bre, asta carea-i compus chestia, am avut un soc…astia noi stiu “pe o bara se caca o cioara, antante….” cunosc, ba chiar au tipat dupa mine “nenea ne dai mingea?”(cuvantu` cheie e “NENEA) in timp ce incingeau o “ratele si vanatorii” c-o minge de 35. Ce pula mea incerci sa faci, generatia, 75-85 = emo?
Si de ce pula mea TU te-ai uitat la diafilme cand ai TV, DVD, INTERNET, VHS…nu e vin…nu se imbunatateste cu timpu`. Tu ti-ai pune plodu` la diafilme acum?! Da-o-n pula mea de treaba….
Cum pula mea era sarbatoare cand radeai o ciocolata, tre sa fi vazut 432, film minunat(sageata in jos), oricine gasea o ciocolata, adica prima laba am incins-o la un film porno, in niciun caz la o ciocolata, si prima laba a fost sarbatoare…la fel cum nasterea domnului e sarbatoare, sau moartea lui/in(e o chestie de orificiu) gura de aur e sarbatoare….
Pai pula mea, dracu` ar fi luat baba la vole, sau i-ar fi dat geamurile jos ca nu ne dadea mingea, daca am fi gasit-o de cumparat la fiecare colt, ce rost ar fi avut sa-mi iau si-o bataie daca n-ar fi fost vorba de-un “artex”? Acu` doar d-astea sunt, si-s ieftine….ce rost are sa te certi cu babe, sa-ti iei borcane in cap daca mingea costa cat o paine?
Ba, asta de-oi scris retarzenia, esti un cretinoid, la fel ca pensionarii aia care se gudura zicand “maica ce bine era pe vremea lu` impuscatu`” era mai rau decat acum, aveam mai putin alternative, dupa cum ziceam, as fi lins santal, in loc de brifcor, as fi mancat orbit in loc de turbo, as fi mancat haribo sau M&M, si, norocu` meu, de mare parte din astea am avut parte acu` 20 de ani…da`nu poti sa-i condamni pe astia de acu` ca mananca guma turbo…sau arunca bomboane….
Ba , asta de-oi scris retarzenia, nu esti cretinoid, ai dreptate, generatia hepi mil e o chestie sumbra, trist e ca nu se intampla din cauza lor, ci din cauza celor care i-au facut, din cauza celor care-i educa…pentru ca spre deosebire de generatia parintilor nostri, astia care-s acu` parinti, parte a generatiei noastre, sunt complet cretini, nu sunt aia care au citit acu` 17 ani.
Ceea ce nu prinde prostimea care promoveaza mizeria asta de melodie/text, e ca, noi, nu am avut alternative…Ce nu percuteaza astia e ca generatia hepi mil se intampla tot din cauza generatiei noastre, numaru` de retardati e constant in ultimii 40 de ani (cred eu) doar standardele au scazut. Brusc prost= bine….partea nasoala e ca lucrurile se inrautatesc, generatia hepi mil o sa aiba plozi….ghici ce pula mea o sa invete aia?
Unde pula mea e ala care prezice viitoru`? “look fuckers..WE`RE FUCKED!” Ca de astia care plang trecutu` mi-s satul
P.S. Suna-ma!
P.P.S. Moartea intr-o “gura de aur” se considera avort?!
Feteasca Neagra de Bucium. Citesc eticheta si decad in admiratie: ‘Soi din partile Moldovei, Feteasca Neagra poate fi considerata fala vinurilor rosii iesene, cu precadere a celor de la Uricani. De un rubiniu deschis (paranteza: culorile astea…), degajand un parfum suav, cu adieri florale, ca vin tanar si amintind de cuisoare si cafea, pe masura maturarii, Feteasca Neagra cultivat pe dealurile Buciumului este in final un vin catifelat, antrenant si prietenos. Este un bun partener al preparatelor din carne si al branzeturilor fermentate.’ Semnat: Oenolog, Prof. univ. (as) dr. ing. Gh. Anghel. NENEEEEEEEEEAAAAAAAAAA!!!! Cati bani ti-au dat oamenii astia pentru tecstul asta?! S-o luam metodic… Putem trece cu ingaduinta peste dealurile Moldovei (hovering recommended), culoare (io tot zic ca-i visina putreda) si aroma suava. Faptul ca in tineretea lui aminteste de cuisoare si cafea… ce sa zic… fara zahar, cu lapte, pls. Aromele astea sunt asa de relative… In primul rand, nenea Anghel ma indoiesc ca a degustat vinul imbuteliat. Probabil ca a balanganit in lumina becului din hrubele Buciumului colectia speciala. Una la mana. Si doi roman de tipar, bold, italic, ma indoiesc ca colegii (cacofonie surprinzator de potrivita pentru a-mi exprima frustrarea) sai oenologi capabili sa adulmece cafeaua, vor adulmeca cafeaua (ha!) din aceleasi sticle. Bine ca nu sunt pedofil. In materie de vinuri ma declar gerontofil convins. Deci: catifelat, antrenant, prietenos, la maturitate. Un complex de calitati care ma duce in pragul unei febre musculare. Catifelat: abdomenul se relaxeaza, mainile aluneca molatec pe langa corpul flasc. Zambet tamp. Antrenant: suge burta, tzopaie semi-isteric. Prietenos: oare ce vrea asta de la mine de e asa prietenos, fara un motiv aparent? Usoara crispare… Oricum… Faptul ca este un bun partener al preparatelor din carne imi inspira ceva incredere. Oricine se ihaiteaza cu carnea e ok. Cat despre branzeturile fermentate… De unde discriminarile astea?! Adica branzeturile nefermentate ce-au?! N-am fost niciodata un branzetolog pasionat, asa ca-mi permit o intrebare imbecila: trecerea de la lapte la branza nu se face prin vreun fel de fermentare? Nu conteaza. Oricum, complex vin. Incarcat de contradictii, aproape la fel de mult ca si doamna Sandica… GATA! Contextul e construit. Sa trecem la subiect… LOL. Cred ca pun post nou pentru subiect… ca deja contextul e prea lung…
