Mic ghid conversaţional

November 28, 2007 11:16 pm FiCăţel

În timp ce mă făceam mare am învăţat un lucru destul de important, să nu vorbesc dacă nu am nimic de zis. Totuşi, sunt câteva clişee verbale pe care le întâlneşti la tot pasul, pe care le foloseşte oricine din inerţie, fără să mai dea atenţie înţelesului lor.

Spre exemplu, ajungi într-o oarecare locaţie şi se găseşte careva să te întrebe:
“ai venit?” sau “ai ajuns?”
Pentru 2 secunde rămâi blocat, gândeşti la parapsihologie, psiholgie, ocultism, filozofie, “ce este omul” “ce implică a ajunge undeva” dar apoi îţi revii şi răspunzi zâmbind “da”, jenat de jena inexistentă a celuilalt care nici măcar nu realizează că a pus o întrebare cu răspuns atât de evident.

“pot sa te intreb ceva?” E ca şi cum te-aş întreba “pot să te fut?” în timp ce te fut. Dacă zic “NU” o să-ţi pleznească ţeasta şi o să rămâi uitându-te în gol ca Rainman la o pereche de ţâţe cu ciucuraşi pe sfârcuri?

“te-ai trezit?” Dacă am ajuns până în bucătărie, oricât de buhăită de somn şi mahmureală mi-ar fi faţa, DA, m-am trezit. Întâi m-am sculat şi apoi m-am trezit, e legea naturii pe care o respect cu stricteţe.

“ce faci?” e o întrebare odioasă şi dureroasă. Şi eu ştiu că o să zic “BINE”, şi tu ştii că o să zic “BINE” pentru că nu eşti pregătit să primeşti alt răspuns. De ce pula mea ne mai chinuim să repetăm dialogul ăsta de 3-5-10 ori pe zi? E aşa de greu de găsit un alt mod de a porni conversaţia? De exemplu: “Săru’ mâna domnişoară. Credeţi că va mai fluctua cotaţia EURO-Dolar pe piaţa monetară internaţională în perioada imediat următoare?” Simplu şi elegant. Se poate însă şi mai rău. Generaţia pokemon a dus cefaciu la extrem extrăgând doar esenţa: “sal cf???” + BUZZ!!!. Mori.

“sper să-ţi placă.” Eu sper să te aşezi pe un castravete şi să-ţi placă. E evident că te dai mare cu ceva, şi e normal să vrei să-mi placă. De obicei e dovada de falsă modestie şi de fapt încerci să spui “uite ce căcat super-uber-mega cool si mişto am făcut. laudă-mă”. Recomand să te apuci de penisucţie lăudăroşenie mică. E singura situaţie în care accept să speri să-mi placă.

PS - de ce pula mea se cheamă chestia aia în care aduni bani puşculiţă?

PPS (raspuns la care m-am gândit ulterior) - pentru că baniţă înseamnă altceva şi moneziţă sună ca pula.